Moldova are de ales: pentru cine bat clopotele politicii?

Alegerile parlamentare care urmează să se desfășoare în Moldova sporesc pe zi ce trece entropia situației politice din țară. Un exemplu ar fi anularea rezultatelor alegerilor pentru postul de primar al Cișinăului, în cadrul cărora reprezentantul opoziției proeuropene Andrei Năstase a ieșit învingător cu o mică diferență de voturi. Se pare că acest eveniment a fost unul total neașteptat pentru partenerii europeni și americani ai Moldovei, care pe parcursul mai multor ani au depus eforturi sistematice pentru a menține țara în sfera influenței sale. Văzând în acest precedent o amenințare evidentă pentru planurile sale de anvergură, Washingtonul și Bruxelles-ul au condamnat în mod public și fără echivoc decizia ramurii legilative a guvernării din Moldova și au promis să examineze îndeaproape, cu consecințe de rigoare, detaliile referitoare la această situație. Departamentul de Stat al SUA a declarat că "invalidarea rezultatelor alegerilor pentru primarul de Chişinău reprezintă o amenințare la adresa democrației în țară". Parlamentul European de asemenea a supus unei critici dure autoritățile moldovene și a adoptat o rezoluție specială în care și-a exprimat îngrijorarea cu privire la "degradarea standardelor democratice în Republica Moldova". Decizia instanțelor de judecată din Republica Moldova este caracterizată în comunicatul deputaților europeni ca fiind una politică, luată sub presiune și este numită "exemplu de stat confiscat". În ziua de 5 iulie Parlamentul European a luat o decizie prin care solicită Comisiei Europene să suspende acordarea asistenței macrofinanciare Moldovei în legătură cu invalidarea rezultatelor alegerilor la Chișinău. Această poziție a Occidentului aduce un grav prejudiciu de imagine puterii executive actuale din Moldova care de mai mult timp se află în mâinile Partidului Democrat (PDM) și a președintelui acestuia Vlad Plahotniuc. În 2016 democrații au devenit nucleul actualei coaliții proeuropene din parlament și, în consecință, dețin controlul în guvernul de astăzi. În același timp, prin promovarea "oamenilor săi" pe poziții-cheie în țară, liderul PDM, în opinia politologilor și experților, și-a asigurat influența asupra procuraturii, structurilor de putere, puterii judecătorești și asupra majorității covârșitoare a administrațiilor locale. Muncind în astfel de condiții și confruntându-se de fiecare dată cu noi probleme și provocări, partenerii internaționali pentru dezvoltare ai Moldovei au ajuns la concluzia univocă că decizia instanței de judecată de a invalida rezultatele alegerilor din Chișinău nu a putut fi luată fără implicarea lui Vlad Plahotniuc. Cu toate acestea, chiar înainte de declanșarea scandalului electoral, liderul democraților a declarat că este mulțumit de rezultatele votării din capitala Moldovei deoarece, potrivit dumnealui, "alegătorul a confirmat că Moldova rămâne o țară europeană". O asemenea declarație ce vine din partea "coordonatorului" alianței de guvernare pare ostentativă și nefirească. Într-adevăr este una ciudată, dat fiind faptul că adversarul politic al Partidului Democrat și personal al lui Vlad Plahotniuc urma să devină primarul capitalei moldovenești. Singurul scop al unei asemenea declarații este încercarea preliminară de a evita o lovitură, dar tocmai acesta este cazul în care plasarea unei informații false a sporit creșterea suspiciunilor. După cum știți, Andrei Nestase, liderul partidului "Platforma Demnitate și Adevăr", de mult timp se prezintă în opoziție cu coaliția pro-europeană de guvernare, acuzând-o de corupție și supunerea față de voința președintelui PDM. Împreună cu partidul "Acțiune și Solidaritate" condus de Maia Sandu precum și cu Partidul Liberal Democrat, Nastase solicită schimbarea elitei politice care, în opinia sa, s-a discreditat în ochii Uniunii Europene. Este evident că venirea lui Nastase în administrația de la Chișinău ar fi marcat diminuarea controlului Partidului Democrat asupra capitalei moldovenești. În ajunul alegerilor parlamentare democrații ar fi putut pierde oportunitatea de a folosi impunătoarele resurse administrative din Chișinău pentru a influența rezultatele votării. În plus Nastase, cât și opoziția pro-europeană în persoana dumnealui, ar fi primit un puternic instrument suplimentar pentru auto-actualizare și mobilizarea suporterilor săi. Cu toate acestea, mulți experți politici erau siguri că președintele Partidului Democrat nu ar fi riscat să recurgă la mișcări drastice, care ar fi dus la deteriorarea relațiilor lui cu SUA și UE, susținerea cărora dorește să și-o asigure. Din acest motiv anularea rezultatelor alegerilor primarului de la Chișinău a fost percepută ca o furtună venită din senin. Se poate presupune că actuala situație din țară îl îndeamnă pe "coordonator" să acționeze conform unui scenariu de supraviețuirie, care cere aplicarea unor puternice lovituri preventive (deși destul de dureroase și care ar putea provoca un răspuns pe măsură), crescând mizele în negocierile cu partenerii occidentali cu scopul de a-și menține pozițiile strategice în țară pentru realizarea planurilor de viitor. Probabil așa se explică dorința de a nu permite, oricare ar fi prețul, consolidarea opoziției proeuropene înaintea principalei lupte pentru putere. Cererea publică pentru înlocuirea elitelor în Moldova există de mult timp. Mai multe "versiuni" ale alianțelor parlamentare nu s-au conformat speranțelor electoratului pro-european. Autoritățile așa și nu au demonstrat succese în lupta împotriva corupției, retușează sau, mai bine zis, imită examinarea cazului "furtul secolului", nu se pot lăuda cu o creștere economică durabilă și cu reforme sociale pozitive. Moldova în continuare se prezintă ca cea mai săracă țară din Europa cu o populație pe cale de dispariție, scindată pe motiv geopolitic (o parte e pentru integrarea cu Rusia, alta e pentru integrarea cu UE, unii se pronunță pentru unificarea cu România, alții pentru menținerea statalității moldovenești). În pofida acordului de asociere cu UE, Republica Moldova s-a transformat în ochii partenerilor occidentali dintr-o "poveste de succes" într-un "stat confiscat" cu corupție și oligarhi. Washingtonul și Bruxelles-ul, pentru care este foarte important să-și mențină influența asupra procesului decizional din țară, înțeleg că este necesar nu doar să preia controlul asupra cererii de înlocuire a elitelor, ci să și ofere o nouă generație de personal de conducere promițător. Cu toate acestea, în contextul rivalității regionale cu Rusia, Occidentul nu refuză cooperarea activă cu acele forțe, în ale căror mâini se concentrează puterea reală din țară. În ultimii ani, SUA și UE pur și simplu au ignorat orice formă de exprimare a nemulțumirii sociale, inclusiv protestele împotriva dominației Partidului Democrat, la fel cum au procedat în cazul altor țări cu scenarii "portocalii". Mai mult de atât, în ianuarie 2016, purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat Victoria Nuland a făcut declarații privind sprijinul SUA pentru guvernul lui Pavel Filip, asigurând astfel consolidarea poziției PDM. Obișnuit cu astfel de condiții confortabile, Vlad Plahotniuc, care demonstrează, pe de o parte, loialitate politică față de Occident, pe de altă parte exploatează în mod activ conceptul de "amenințare rusească" și se contrapune socialiștilor moldoveni, numindu-i promotori ai voinței Moscovei. Pregătindu-se pentru alegerile parlamentare din toamna anului 2018, Partidul Democrat aflat la putere a lansat o adevărată campanie anti-rusă, sub masca protecției intereselor naționale. Anul trecut parlamentul țării a adoptat o declarație privind necesitatea retragerii trupelor rusești de menținere a păcii din Transnistria. Cu puțin înainte Curtea Constituțională a Moldovei a echivalat militarii ruși, care-și fac serviciul militar în regiune, cu niște trupe de ocupație. Mai târziu, Moldova a pus problema retragerii grupului operațional al forțelor armate ruse în cadrul Adunării Generale a ONU. Ca o completare, sub pretextul combaterii propagandei ruse, autoritățile moldovene au dispus limitarea timpului de emisie a mass-media rusești în țară și au consolidat discriminarea limbii ruse prin refuzul de a-i păstra statutul de limbă de comunicare interetnică pe care-l deținea în conformitate cu Constituția Republicii Moldova. În paralel, Chișinăul consolidează cooperarea cu NATO în sfera militară, motivând-o prin necesitatea protejării intereselor de securitate naționale de amenințări externe, prin care se subînțelege Rusia. Este de remarcat faptul că pe parcursul ultimilor doi ani relațiile dintre Moscova și Chișinău s-au înrăutățit ca niciodată. Astfel, autoritățile moldovene demonstrează că acțiunile acestora sunt în deplină concordanță cu politica de izolare promovată de Washington și Bruxelles în relația cu Rusia. Chișinăul încearcă să-și mențină imaginea unui aliat indispensabil al Occidentului în regiune pentru ca, odată aflat pe valul confruntării geopolitice, să poată obține undă verde pentru acțiuni interne. În același timp, autoritățile moldovene nu ratează nicio oportunitate de a pune în evidență faptul că doar o coaliție pro-europeană stabilă va fi capabilă să reziste influenței politice periculoase a partidului socialist, care susține normalizarea relațiilor cu Rusia. Cu toate acestea, democrații nu neglijează ajutorul socialiștilor atunci când vine vorba de consolidarea puterii lor în țară. Astfel, anul trecut două partide, care erau în aparentă opoziție, au promovat reforma sistemului electoral în parlament. Majoritatea experților internaționali sunt de părere că principalii beneficiari în acest caz sunt democrații care, grație tranziției la un sistem electoral mixt, pot conta pe menținerea pozițiilor sale în cadrul viitoarelor alegeri parlamentare din Moldova. Acum susținătorii Partidului Democrat pot merge la alegeri cu pași semeți, în calitate de candidați independenți în circumscripțiile uninominale, fără să-și facă publice, până la un moment dat, preferințele și relația cu "coordonatorul" deținător al celui mai înalt anti-rating. O astfel de tactică va fi și mai eficientă cu condiția implicării unei resurse administrative. După cum am menționat mai sus, Partidul Democrat deține controlul asupra majorității administrațiilor locale. Astfel, democrații au reușit să reconstruiască din timp sistemul electoral în favoarea sa, ignorând obiecțiile Comisiei de la Veneția a Consiliului Europei, a Uniunii Europene și a Statelor Unite. Potrivit experților occidentali, noul sistem "va dezavantaja partidele non-parlamentare precum și va contribui la corupția în campania electorală". În cele din urmă, folosind conjunctura geopolitică și manevrând între diferitele forțe politice din țără, PDM își consolidează dominația. Cooperând cu Partidul Democrat, adesea imprevizibil, care "joacă după reguli proprii", Washingtonul și Bruxelles-ul sprijină în mod activ o forță politică pro-occidentală alternativă condusă de Andrei Nestase și Maia Sandu. Dovadă a acestui fapt sunt numeroasele consultări ale acestor politicieni cu oficiali din SUA și UE. Tocmai sesizările lor referitoare la acțiunile autorităților au constituit prologul pentru convocarea ultimei ședințe a Parlamentului European cu privire la situația din Moldova. Ciclurile electorale din ultimii ani au demonstrat că, spre deosebire de Partidul Democrat, acești lideri politici se bucură de un sprijin solid din partea alegătorilor. În 2016, în turul doi al scrutinului prezidențial, Maia Sandu a obținut 47,89% din voturi, cedând cu doar trei procente în favoarea socialistului Igor Dodon. Anul acesta, în cadrul alegerilor pentru primarul municipiului Chișinău, Andrei Năstase a obținut sprijinul a 52,08% din alegătorii capitalei moldovenești. Washingtonul și Bruxelles-ul se așteaptă să adune sub drapelul opozanților pro-europeni electoratul pro-european nemulțumit de corupție și de situația din țară. Acesta este motivul pentru care Sandu și Năstase neagă în mod public orice posibilitate de formare a unei coaliții cu democrații după încheierea ciclului electoral parlamentar. Cu toate acestea, conform pronosticurilor unor experți, opozanții proeuropeni vor putea să adune la alegeri doar 30% din voturi. Aproximativ același număr de voturi va putea obtine Partidul Democrat datorită candidaților "independenți" din circumscripțiile uninominale. În același timp, pronosticul pentru partidului socialist (PSRM) este de 40-45% din voturi. Occidentul înțelege că poate rezista influenței socialiștilor dacă se va obține asocierea opozanților pro-europeni cu democrații, care reprezintă o putere dominantă la momentul actual, sub un pretext impunător cum ar fi „în numele salvării Moldovei“, care este echivalent cu teza „cât mai departe de influența Moscovei.“ Totuși, aceasta se poate realiza doar cu o singura conditie - neutralizarea publică a odioasei figuri „toxice“ din punct de vedere politic a lui Vlad Plahotniuc. Avertismente cu referire la necesitatea plecării "coordonatorului" se fac auzite în mod regulat din Occident. Organizația americană Freedom House a publicat în aprilie raportul întitulat "Dezvoltarea democrației în țările aflate în tranziție", în care se menționează că în 2018 Moldova își păstrează statutul de "țară parțial liberă cu un regim hibrid și un mare risc de alunecare în autoritarism". Potrivit raportului, lipsa unor reforme reale și adoptarea unor legi contradictorii au condus la o creștere a neîncrederii din partea UE și la o amânare a programului de asistență financiară acordată Moldovei. Un alt studiu publicat pe site-ul fundației Jamestown spune că "tandemul criminal al lui Plahotniuc este întruchiparea corupției fără limite din cauza căreia liderii Uniunii Europene sunt tot mai dezamăgiți de Moldova". Se pare că evoluția situației cu anularea recentă a alegerilor legitime pentru postul de primar al Chișinăului s-ar putea să nu decurgă conform scenariului schițat de actualele autorități moldovene. După un anumit timp, deja se poate discutra despre semnalele clare, ce indică graba partenerilor occidentali de a demara procesul de eliberare de serviciile lui V. Plahotniuc întru promovarea ideii de "alegere europeană". Se pare că doar după un astfel demers de rezonanță al autorităților moldovene, Bruxelles-ul și Washingtonul au conștientizat, în cele din urmă, pericolul susținerii în continuare a elitei politice moldovenești "cu aspect european", controlate din umbră, care a întrecut orice limită, punând la îndoială rezultatele votului pentru un promițător candidat democrat. Nerecunoașterea rezultatelor alegerilor pentru primarul capitalei cu ajutorul "justiției de buzunar" reprezintă o continuă uzurpare a puterii de stat de către Partidul Democrat în frunte cu odiosul oligarh. După toate acestea, partenerii occidentali își vor pune întrebarea de o actualitate acută: vor cădea oare rezultatele viitoarelor alegeri parlamentare victimă a "justiției" locale, în cazul în care nu vor fi pe placul tuturor? Se pare că partenerii internaționali realizează că tocmai acum este momentul să ia atitudine față de acțiunile fără precedent ale autorităților moldovene, care profanează "alegerea europeană" și arată adevăratul conținut al "valorilor democratice legale". În caz contrar, deja în toamna acestui an, evoluția situației conform unui scenariu ce nu-i aparține, poate avea cele mai negative consecințe asupra planurilor de dezvoltare a Moldovei Europene ale Occidentului. Este posibil ca escaladarea conflictului va stimula negocierile dintre partenerii pentru dezvoltarea Republicii Moldova și liderul democraților cu privire la strategia retragerii sale "liniștite" din politica moldovenească, cu garanții evidente ale prosperității acestuia pe viitor. În acest context, scandalul electoral de la Chișinău poate fi interpretat ca o manevră politică a lui Vlad Plahotniuc cu scopul de a-și demonstra forța. Este semnificativ faptul că, după declarațiile critice ale oficialilor europeni și reprezentanțiilor SUA la adresa autorităților moldovene, de la Chișinău au urmat semnale semnificative către Moscova. Șeful MAEIE al Republicii Moldova Tudor Ulianovchi s-a pronunțat recent pentru normalizarea relațiilor și stabilirea unui dialog permanent cu Rusia. În același timp, Vlad Plahotniuc a livrat personal o declarație în care a criticat rezoluția Parlamentului European, acuzând deputații europeni de presiuni politice întru obținerea de către partidele „Acțiune și Solidaritate“ și „Platforma Demnitate și Adevăr“ a unui avantaj electoral la următoarele alegeri. Contraatacul ciudat al liderului Partidului Democrat ar putea semnala că "coordonatorul" e dispus să joace pe mize mari. El demonstrează în mod clar că deține control deplin asupra puterii și că nu intenționează să renunțe la ea, or necesitatea Occidentului de a-i asigura serviciile va continua și în perioada post-electorală. Conform logicii evenimentelor, este foarte probabil ca, în curând, vom fi martori la manifestările de răspuns ale Bruxelles-ului și Washingtonului. Cu toate acestea, în fiecare zi sunetul clopotelor politice din Moldova devine din ce în ce mai puternic și deslușit, și nu mai e loc de îndoială cu privire la cei, pentru care bat clopotele astăzi.