Crosul pe vîrful lămri: сum Moldova a devenit o țintă de critică a partenerilor occidentali

În iulie anului curent preşedintele Parlamentului Republicii Moldova Andrian Kandu, la unul dintre posturile locale de televiziune, a declarat că  în prezent "nu este momentul potrivit pentru a aplica la aderarea țării la Uniunea Europeană". O astfel de afirmație nu a devenit o senzație în mediu expert și politic local, dar în felul său a fost semnificativă: pentru prima dată unul dintre liderii superiori din Moldova a recunoscut deschis că țara nu este gata, nu doar de a întra în UE, dar chiar și pentru o cerere de a obține un statut de țară-candidat. Asta înseamnă o retragere vizibilă de la retorica de bravadă anului 2014 și chiar de la declarațiile  moderat  optimiste anuli trecut, care subliniau că chestiunea cererii este practic decontată, iar perspectiva de a căpăta calitatea de membru al UE probabilă în 2019 – în perioada președinției României în UE. Potrivit lui Candu, acum pur și simplu momentul nu este favorabil în legătură cu schimbarea contextul european după Brexit, criza de migrație și alte evenimente. Cu toate acestea, alunecarea Moldovei pe calea integrării europene și răcirea evidentă a dialogilui cu UE sunt condiționate nu numai (și nu atât de mult) de procesele regionale. Mai degrabă, este vorba despre conținutul interacțiunii moldo-europene, care a suferit în ultimul timp  schimbări semnificative,  nu prea bune pentru Chișinău. Nu demult viitorul european al Moldovei părea neclintit. Alianța pentru Integrarea Europeană, formată în 2009, a câștigat majoritatea parlamentară și a luat cu fermitate cursul spre dezvoltarea cuprinzătoare relațiilor cu Uniunea Europeană. În același an, Republica Moldova a devenit un participant la programul Parteneriatului Estic organizat de UE (inclusiv Armenia, Belarus, Ucraina, Georgia și Kazahstan), luînd obligația prin intermediul unor reforme structurale să-și întărească instituțiile democratice și să amplifice legăturile economice cu UE. În curând au început negocierile cu privire la Acordul de Asociere cu UE. De mai mult timp, în ochii oficialilor europeni, Moldova se părea un activ promiţător, lipsit de probleme, a Parteneriatului Estic. Mai ales în comparație cu "colegii" săi – Ucraina, care se învârtea între vest și est, și Georgia cu conflictele sale interne și externe. Alți participanți la program în general deloc nu se grăbeau să se arunce irevocabil în brațele UE, avînd în vedere  poziția Moscovei. Probabil, din aceste motive Bruxellesul a hotărît să creeze anume din Moldova o ilustrare a Parteneriatului Estic, crezând că o mică țară săracă la marginea Europei va deveni un conductor convenabil a valorilor europene și modului de bunăstare socială (chiar și în ciuda conflictului nesoluționat cu Transnistria). Și, de asemenea, ca un fel de farul pentru toți ceilalți care nu s-au determinat reperele geopolitice. Rapoartele pozitive din Chișinău numeroșilor reprezentanți ai UE  au creat fenomenul "povestei de succes" a Republicii Moldova, care a devenit atît un brand, cât și o binecuvântare pentru autoritățile locale care la rîndul lor o transformau într-un capital politic și electoral. În plus, partenerii europeni,  în afară de sprijinul moral, ofereau și bonusuri materiale sub forma de regim fără vize cu UE (pe care Moldova a primit-o prima dntre tuturor participanții programulii) și simnare Acordului de Asociere. O lungă perioadă de timp, idilul nu a fost deranjat de nici o criză serioasă, iar toate problemele care apăreu se conversau în spatele scenei, fără a se împrăștia în sfera publică. Cu atît  este mai surprinzător, mai ales pentru observatorii externi neimplicați îndeaproape în vicisitudinile politicii moldovenești, faptul că a avut loc o răcire remarcabilă în relațiile dintre Moldova și Uniunea Europeană, clar manifestat în ultimul timp. "Luna de miere", care a durat aproape 9 ani, pare să se fi încheiat, dezvăluind simultan problemele grave "de zi cu zi" - oligarhizarea puterii, scăderea nivelului de trai, degradarea instituțiilor democratice, care sunt un element esențial al oricărei adevărate democrații occidentale, spre exemplu libertatea Mass-MEDIA și independența instanțiilor de judecată. Pe curent autoritățile moldovene de guvernământ se confruntă cu cea mai acută critică din istoria căii europene a țării. Evaluările nesatisfăcătoare ale acțiunilor Chișinăului se aud din toate părțile: atât din partea delegației UE în Republica Moldova, cât și din partea instituțiilor centrale europene care acceptă rezoluții nefavorabile pentru Republica Moldova și, în final, în materialele edițiilor respectabile occidentale. În prezent, fiecare pas a autorităților moldovenești provoacă dezaprobare și iritații din partea birocraților europeni, care înțeleg clar că guvernarii RM în cadrul angajamentelor asumate anterior eau numai decizii profitabile pentru ei, în primul rând, în domeniul economiei și comerțului. În același timp, reformele importante pentru partenerii europeni se frînează deliberat, de exemplu, în domeniul justiției și combaterii corupției, care, în viitor, pot "dezbate solul" de sub picioarele alianței  dominante care nu se bucură de sprijin popular. Despre acest lucru, în special, recent a vorbit şefa externelor UE Federica Mogherini. De fapt, europenii recunosc ineficiența propriului management în contextul integrării europene a Moldovei, care, la rândul său, a devenit o fațadă convenabilă pentru acțiuni foarte neatractive, ca în cazul furtului unui miliard de dolari din sistemul bancar al Republicii Moldova. Este evident, că abordările anteriore vor suferi transformări semnificative - o pungă și un banner pentru guvernarea politică a Republicii Moldova, Uniunea Europeană nu mai vrea să fie. Cu toate acestea, Bruxellul nu parea este gata să meargă la măsuri radicale și intenționează la măsuri punctuale semnale. În special, sancțiunele au urmat tocmai cu privire la componenta financiară a cooperării moldo-europene, și anume au atins asistența acordată sub formă de subvenții și credite concesionale, inclusiv pentru finanțarea reformelor. Spre exemplu, la sfârșitul anului 2017, alocarea  27 de milioane de dolari pentru reforma justiției a fost suspendată. În acelaș an, a fost congelat și suportul macrofinanciar de 100 de milioane de dolari – ca motiv a servit nemulțumirea axtremă față de anularea rezultatelor  alegerilor primarului Chișinăului, fapt considerat de care UE ca un atac deschis asupra democrației.Oficialii europeni întăresc controlul direct asupra proceselor care se desfășoară în Moldova prin diverse misiuni de monitorizare (de exemplu, APCE) și continuă să critice deschis autoritățile țării. Doar în ultima perioadă, sub vederea obstrucționării publice a funcționarilor europeni, a fost reforma sistemului electoral și fiscal, legea "privind combaterea propagandei rusești" și deja menționată anularea rezultatelor alegerilor primarului capitalei. Este interesant faptul că în acest context ambele flancuri opoziționale moldovenești se furnizază cu argumente convenabile în ajunul viitoarei campanii electorale parlamentare și pot da vina pe actuala administrare pentru discreditarea căii europene și  ocupărea puterii în interesul "oligarhiei" – bazînduse pe cuvintele reprezentanților UE. Oficialii moldoveni reacționează în privirea acestii critici  în mod filosofic, recunoscând existența anumitor probleme, dar subliniind succesele deja realizate. În acest context, este curios faptul că,  ținta articolelor devastatoare din mass-media și ale comentariilor peiorative ai politicienilor europeni a devenit liderul Partidului Democrat din Moldova, Vladimir Plahotniuc. În Moldova, dar de fapt și în Europa, mulți tind să-l considere pe Plahotniuc drept liderul de facto al țării. Deocamdată,  acest politician și om de afaceri, de care este leagat  un fundal voluminos de informație  despre metodele umbrite de achiziționare al  capitalului, partenerii europeni  îl tolerau în mod deschis , considerîndu-l  mai mult sau mai puțin drept un garant al unui curs european al țării, precum și un luptător ideologic împotriva influenței rusești din regiune. Cu toate acestea, eșecul integrării europene și creșterea suspiciunilor  al caracterului formal al politicii "anti-ruse"  al lui Plahotniuc - conduc la o dorință puternică de a scăpa de el "aici și acum" (și nu după integrarea europeană a țării, după cum se pare, ca fost planificat mai devreme). Cu toate acestea, după cum se pare, Vlad Plahotniuc însuși se simte destul de încrezător  bazeazîndu-se, în primul rând, pe sprijinul partenerilor americani. Pentru Statele Unite care sunt obișnuite să gândească în categorii mari, continentale, statutul "toxic" al politicianului moldovean nu constitue o problemă semnificativă, iar potențialul său de gestionare a politicii în țară, dimpotrivă, par a fi destul de utile pentru realizarea cursului politic necesar Washingtonului în regiune - în primul rând în contextul actualei confruntări cu Rusia. Necătînd la critica Ambasadorul SUA din Republica Moldova și la unele materiale neplăcute din mass-media Statelor  Unite, Plahotniuc și echipa sa se pot considera într-o poziție relativ sigură cu privire la viitorul atît în politica moldovenească cît și în cel apropiat. Este probabil ca atitudinea față de Partidul Democrat și conducerea lui  în cercurile politice partenere din SUA poate fi caracterizată prin declarația celebră a lui Roosevelt despre dictatorul nicaraguan Somoza. Toate acestea ar putea  fi explicate prin reacția relativ calmă a conducerii Moldovei, care se află sub un val de critici europene continuind  să efectueze transformările nepopulare atât în ​​interiorul țării cît și privind partenerii UE "în vederea"  viitoarelor alegeri parlamentare 2019 din țară. La urma urmei, în configurația actuală  RM-SUA-UE  anume Bruxellul se arată drept un jucător mai puțin influent, mai ales într-o situație paradoxală în care Uniunea Europeană de aproape un deceniu este sponsorul principal al integrării europene a Republicii Moldova. Cu toate acestea, pentru  Statele Unite, este ceva obișnuit de a-și rezolva problemele geopolitice, implicînd resursele  aliaților europeni, care chiar fiind in dezacord cu  actualul președinte American, abia de vor ieși în mod deschis împotriva voinței partenerului principal. Se poate afirma că în ajunul luptelor electorale din Republica Moldova, care ar putea fi fatale în ceea ce privește stabilirea orientării politicii externe a statului, pe perimetrul moldovenesc  s-a stabilit o combinație geopolitică destul de complicată, care în anumite mâini, poate schimba radical statutul quo  format. UE și SUA trebuie să realizeze că conflictele potențialele în "lagărul de Vest",  crează oportunități pentru alți jucători - în special pentru Rusia –care poate fi in stare să intercepte problemele actuale a Moldovei, folosind indignarea populației  privind dezamăgirea sinceră în rezultatul cursului european al Republicii Moldova. Deocamdată, alegerile atît de esențiale pentru Republica Moldova au fost mutate de către parlament din toamna anului 2018, la sfârșitul lunii februarie al anului 2019. Însă contextul acestei decizii este subiectul unui articol aparte, însă este deja evident că toate părțile au timp suplimentar pentru a face negocieri politice.