Statele Unite se apropie de Transnistria. Washingtonul creează condiții pentru retragerea trupelor rusești

La 6 martie, la depozitul de armament din Florești era aglomerat, deoarece a fost vizitat de ambasadorul german Angela Ganninger și șeful ambasadei americane Dereck J. Hogan, însoțiți de un grup de atașați militari acreditați la Chișinău și reprezentanți ai fondurilor umanitare.

Statele Unite și Germania investesc de mult timp și foarte mult în ce privește modernizarea armatei naționale a Moldovei. Fondurile donatorilor și asistența metodologică merg la retehnologizarea obiectelor materiale, re-echiparea și instruirea militarilor moldoveni. Mai exact, la Florești, asaltul diplomatic al țărilor lider ale NATO s-au reunit la 6 martie cu ocazia următoarei modernizări a depozitelor de muniții - potrivit spuselor președintelui raionului Florești, Ștefan Paniș. Contribuția Germaniei-sunt camioanele blindate pentru transportul munițiilor costă mai mult de un milion de euro. Comitetul Internațional al Crucii Roșii intenționează să înconjoare depozitele cu diguri de protecție. Statele Unite au investit bani în echipamente, instruire și noi clădiri pentru depozitare. Asistența "militaro-umanitară" a țărilor NATO - și anume, această definiție contradictorie este cea mai potrivită pentru Moldova și care de fapt nu are nimic de-a face cu caritatea. Pe de o parte, contribuția în siguranța depozitelor de armament este foarte importantă pentru populația locală, dar nu este mai puțin importantă pentru țările alianței, deoarece Moldova rămîne pentru NATO o sferă de interese apropiate. Pe de altă parte, investițiile în infrastructura militară a Moldovei au, de asemenea, o semnificație geopolitică, reflectată cel mai bine în cuvintele ambasadorului Germaniei:

”Stocarea şi distrugerea securizată a muniţiilor şi managementul stocurilor de armament şi muniţii rămîne a fi una din principalele provocări în Republica Moldova”.

Cu cîțiva zeci de kilometri mai la est de Florești este situat un alt depozit de arme, mult mai cunoscut publicului - Colbasna. Timp de mulți ani, cel mai mare depozit de muniții sovietice din Europa de Est a fost piatra de temelie a soluționării problemei transnistrene. Colbasna este un sat de pe malul stîng al Nistrului, controlat de Transnistria nerecunoscută. Depozitul în sine este păzit de armata rusă din cadrul Grupului operațional al forțelor rusești. Se crede că protecția depozitelor este principala sarcină al Grupului operațional al trupelor ruse din regiunea transnistreană a Republicii Moldova, prin urmare exportul de muniție expirat din Colbasna este un factor cheie în retragerea întregului contingent rus din Transnistria. O parte din armament a fost scos în perioada anilor 2000-2004, apoi procesul a încetat, iar după criza și conflictul ucrainean din Donbas, transportul aproape de 20 000 de tone de muniții către Rusia nu pare a fi o idee bună. Dar cine a spus că un arsenal de mai multe tone nu poate fi utilizat pe loc sau transportat parțial în Moldova vecină? În special, dacă în Republica Moldova există o infrastructură corespunzătoare pentru utilizarea sa. Florești și Colbasna, apropo, se află pe aceeași linie de cale ferată - deși, poate, este doar o coincidență. Într-un fel sau altul, interesul țărilor NATO în modernizarea infrastructurii armatei naționale a Republicii Moldova, care le va permite să depoziteze sau să arunce muniții, nu pare aleatoriu. Este extrem de important ca Occidentul, sub orice pretext plauzibil, să lanseze un cronometru pentru retragerea trupelor rusești, începînd cu depozitele:  siguranța populației, ecologia sau orice altceva - principalul lucru este acela de a impune comunității internaționale o opinie fermă cu privire la existența unei probleme grave acute în acest domeniu. Crearea condițiilor în Moldova pentru depozitarea armamentului rus din Transnistria stabilește un argument important în favoarea retragerii din stînga Nistrului ale trupelor rusești și subminează grav argumentele Moscovei în favoarea păstrării contingentului său transnistrean. La urma urmei, dacă nu există muniții, atunci acestea nu trebuie să fie păzite. În acest sens, obiectivul strategic al investițiilor de milioane de dolari ale Statelor Unite și Germaniei în depozitele militare din Moldova devine destul de clar. Probabil în anii următori, NATO va încerca să pregătească teritoriul Moldovei pentru primirea a zeci de tone de muniție din Transnistria. Pentru a începe acest proces, Chișinăului îi va fi suficient mai multe provocări în apropierea zonei de securitate pe fundalul unei presiuni constante asupra Moscovei în structurile ONU, OSCE și ale Consiliului Europei. Și, deși evoluția evenimentelor va depinde într-un sens decisiv de poziția Moscovei, Moldova și aliații săi vor avea mai mult efect asupra Kremlinului. Nu se știe cum vor percepe locuitorii Moldovei în sine apariția în țară a "surplusului" de mine și a armelor cu o perioadă de valabilitate expirată. Nu este exclus faptul că "temerile oamenilor" vor fi motivul, pentru care vor intra forțele limitate combinate NATO în Republica Moldova sub pretextul protejării bunurilor explozive. Este evident că strategii alianței calculează un astfel de scenariu, ceea ce înseamnă că o finanțare suplimentară a infrastructurii militare a Republicii Moldova implică un set întreg de obiective strategice, atît din punct de vedere militar, cît și din punct de vedere geopolitic.