Moldova și Transnistria: de la „măsuri de încredere reciproce” la presiune reciprocă

Sergiu CEBAN În timp ce Moscova și Kievul sunt ocupate de treburile interne, confruntarea dintre Moldova și Transnistria capătă un impuls Începutul acestei săptămâni a devenit bogat în evenimente, majoritatea putând avea un impact esențial atât pe parcursul evenimentelor din Moldova, cât și asupra procesului de reglementare transnistreană. Pe 14 ianuarie, Tiraspol a găzduit în anul 2020 prima întâlnire a reprezentanților politici din Moldova și Transnistria, Alexandru Flenki și Vitalie Ignatiev în anul 2020. Pe baza unor aspecte negative legate de dispariția „dezertorului” Rjavitina și a interdicțiilor de transport pentru mașinile din stânga, fondul general al dialogului s-a dovedit a nu fi cel mai favorabil. Declarațiile finale ale negociatorilor, cu tot optimismul restrâns, nu au inspirat prea multă încredere că Chișinăul și Tiraspolul vor putea să cadă de acord asupra celor mai acute probleme. Acest lucru a fost confirmat și de faptul că, în seara aceleiași zile, liderul administrației transnistrene a organizat o ședință a „Consiliului de Securitate” local, a cărei temă centrală era tocmai interdicția de transport cu numerele transnistrene de puncte de control din Moldova. Un comunicat de presă apărut după el a spus că instrumentele politice și diplomatice "își pierd eficacitatea", prin urmare, "au fost luate în considerare diverse măsuri de răspuns, a căror adoptare va proteja interesele și drepturile rezidenților de pe malul stâng". În prezent, nu există informații detaliate despre „măsurile de răspuns” menționate, cu toate acestea, tonul general al declarațiilor Tiraspolului este alarmant - la urma urmei, în ultimii ani, acordul transnistrean nu a observat o astfel de hotărâre a părților pentru presiunea reciprocă. Se pare că potențialul de conflict din regiune este departe de a fi epuizat, iar cursul pașnic al problemei transnistrene fără tutela internațională își păstrează încă limitele. Între timp, după cum s-a aflat, în cadrul ședinței de ieri a guvernului Republicii Moldova, s-a decis din nou amânarea introducerii celei de-a doua faze de control comun la punctul de control Cuciurgan până la 1 august a acestui an. Este greu de imaginat că în contextul punerii în aplicare a liniei rigide în direcția transnistreană, decizia autorităților moldovenești a fost luată sub presiunea Tiraspolului sau pentru a-i convinge pe liderii de stânga să-și înmoaie pozițiile. Se pare că factorul cheie în acest caz a fost poziția de la Kiev, care pur și simplu nu a fost de acord cu întărirea funcțiilor de control ale reprezentanților Republicii Moldova pe teritoriul său. Astfel, Ucraina s-a solidificat cu poziția comună de la Washington, Bruxelles și București cu privire la necesitatea de a minimiza asistența guvernului actual al Moldovei și personal lui Igor Dodon. Nu mai puțin semnificativă pentru reglementarea transnistreană este lansarea reconfigurării politice în Rusia. O schimbare a atenției asupra proceselor politice interne poate afecta și stabilitatea regională. Într-adevăr, în condițiile actuale, Moscova, care are contacte bune cu conducerea ambelor bănci, poate contribui decisiv la decalarea situației și a readuce dialogul Chișinăului cu Tiraspolul la un canal stabil. În ciuda faptului că, în viitorul apropiat, Moscova nu va schimba nimic radical pe agenda Moldovei, reforma lansată a sistemului politic rus va duce inevitabil la schimbări de personal. Prin urmare, problema principală este astăzi perspectivele profesionale ale lui Dumitru Kozak, precum și o serie de alți oficiali ruși care sunt responsabili pentru conducerea Republicii Moldova. De asemenea, nu este încă clar ce se va întâmpla cu vizita primului ministru rus în Moldova, ținând cont de demisia lui Dumitru Medvedev.