Test de protest pentru Igor Dodon

Astăzi nu a mai rămas nici o îndoială faptul că decizia din iunie a curții de Apel din Moldova cu privire la invalidarea rezultatelor alegerilor primarului din Chișinău s-a dovedit a fi o lovitură fără precedent pentru democrația moldovenească și oficial declamatorilor de autoritățile de la "valorile europene". Este cel mai direct mod de a afecta perspectivele opoziției extraparlamentare, orientate spre consolidarea relațiilor cu Uniunea Europeană. Biruind  la alegerile concrete, unul dintre cei de vază  reprezentanți ai opoziției, Șeful platformei  "Demnitate și adevăr", Andrei Năstase, deja se pregătea de biruință, izbucnind în eșaloanele superioare ale autorităților moldovenești nu ca un lider nesistematic a protestelor și orațiilor de stradă, dar ca un politician public și, cel mai important, ca un om de stat –capabil de a se isprăvi cu decizia unor sarcini reale. Cu toate acestea, în urma alegerilor, s-a constatat că funcția de primar nu a fost cu adevărat vacantă. Se pare că, în mare măsură cheia funcției de primar al capitalei a fost în prealabil "fixată" –pentru  persoana lui Vladimir Plahotniuc, sau pentru membrul unuia și acelueași partid a lui  Igor Dodon – Ion Ceban. Opinia locuitorilor din Chișinău, exelentă cum ar fi de dorit, în mod automat, nu a fost luată în calcul, dar aceasta a și amestecat toate cărțile liderului partidului Democrat, care verifică totul, în afară de voința oamenilor. Vladimir Plahotniuc nu a putut preveni "legalizarea" în politica moldovenească reprezentantul opoziției nesistematice în timp de jumătate de an înainte de importantul scrutin parlamentar, de aceea s-a întâmplat ceea ce trebuia. Firește, că călcarea în picioare a democrației și încercarea  în orice mod de a împiedica intrarea în putere opozilionerului nedorit,  previzibil degenerat în proteste, care a devenit  un fenomen tipic al politicii moldovenești. Cu toate acestea, greva  orășenilor, în ciuda atenției  semnificative la ea a  diasporei moldovenești și a unor forțe sociale din România, până când  nu a adoptat pentru putere un character  în masă și convingător. Acesteia există mai multe explicații. În primul rând, perioada de vară fundamental este incomod pentru proteste banale– din cauza  căldurilor  și concediilor. În al doilea rând, alegerile parlamentare au fost cele mai întârziate – la fel de mult până la 24 februarie în anul 2019. Însăși opoziția, conform  experienței din anul 2016, înțelege pericolul unui start fals și nevoia clară de gestionare cu protestele – astfel încât acestea să atinge  culmea în ziua alegerilor. În al treilea rând, are loc dezbinarea opoziției, care periodic "se împarte" nu numai pe criterii de partid, dar chiar și în mici  grupuri și cercuri cu interese comune. În lipsa protestului, nu ultimul rol este jucat, de asemenea, de lipsa de mass-media cu adevărat independentă. Spațiul mediatic din Moldova de mult timp și sigur, e împărțit între reprezentanții principalelor grupuri politice, înrădăcinați la putere. Cu toate acestea, chiar și o astfel de activitate protestară imatură, în oricare  măsură e creativă, pentru a câștiga simpatia concetățenilor și în timp ce trecerea partenerilor occidentali, provoacă îngrijorare în rândul autorităților moldovenești. Prin urmare, actual conducător al țării, Vlad Plahotniuc foloseste toate resursele disponibile cu scopul suprimării protestelor, ascunzîndu-se de "stradă" după garduri extrem de înalte. De ziua independenței Republicii Moldova, protestarii au fost destul de familiar "evacuați" din locurile,  unde aveau loc mitinguri sancționate. Campania în mass-media, în special la televiziune, a devenit "rea". Pe scenă a apărut debmult uitatul și condamnatul la arest la domiciliu Ilan Șor – oligarhul, politicianul,  și  principalul martor într-un dosar penal despre "furtul secolului" și  învinovățirii, împotriva ex-premierului, Vladimir Filat. Pe de altă parte, un semnal clar au primit  suporterii președintelui Republicii Moldova, Igor Dodon. El însuși fără echivoc și în mod public a calificat protestele ca fiind "răutate", în timp ce singur Dodon mai puțin de doi ani în urmă, în mod activ a protestat împotriva regimului oligarhic, împreună cu opoziția proeuropeană. Este adevărat că atunci el încă nu era disponibil pentru funcția de președinte al Republicii Moldova – în acei ani formal funcția de șef al statului îndeplinea Nicolae Timofti, care a devenit, probabil, cel mai tăcut și invizibil șef de stat din Europa de Est al secolului XXI. Astăzi, Igor Dodon, unic s-a pronunțat împotriva protestelor, adică împotriva a ceea ce încă un an și jumătate în urmă (împreună cu  cartea-blanche a partenerilor  ruși) care l-a ajutat să intre în marea  politică moldovenească pentru a-și obține postul. La 28 august, președintele moldovean și-a exprimat regretul în legătură cu protestele, numindu-le "o rușine pentru democrație". Opinia D-lui e că, "nimeni nu are dreptul moral de a folosi oameni în calitate de masă pentru a manevra în scopurile sale politice". O declarație cel puțin ciudată: se pare, zilele de proteste, la care a participat Partidul socialiștilor din RM și opoziția proeuropeană, iar actuala  indignare a poporului întreg de politica total  influență a oligarhilor, nihilismul  juridic corupția larg răspândită– este o rușine pentru democrație. Cu toate acestea, incoerența este o trăsătură importantă stilului politic  al președintelui moldovean. Bineînțeles că o astfel de manevrare a lui  Igor Dodon, este condiționată de obiectivele politice de supraviețuire, de păstrarea accesului la resursele financiare, media și cele partide.  Într-adevăr oare aceste bunuri vizibile, fie și într-un format redus   al "președintelui fără atribuții", merită să-și sacrifice opiniile și sprijinul suporterilor săi? Dacă nu, atunci cum putem explica o serie întreagă de "cazuri de goluri de pas" a președintelui actualului guvern, începând de ciudatele manifestări în peață un an și jumătate în urmă și votarea  pentru numirea lui Nicolae Timofti în funcția de Președinte  al RM și terminând cu susținerea reformei sistemului electoral și a legislației fiscale. De ce Igor Dodon, astăzi, a avut nevoie de un astfel de mod de a da un alt "pas" în vigoarea regimului? Și, din senin. Dacă el s-a pronunțat din nou împotriva a ceea ce este rău și pentru toate lucrurile bune pe un val de nemulțumire în masă, este garantat că ar fi câștigat mai multe puncte politice. Dar nu. Astfel de declarații, Igor Dodon, de fapt, recomandă oamenilor săi să se abțină de la participarea la proteste, astfel păzindu-se de o grevă semnificativă, și, probabil, de cea mai mare parte a electoratului protestant moldovenesc. Poate este un  plan viclean? Vom vedea. Cu toate acestea, nu putem trece cu vederea acel fapt evident că o astfel de poziție pasivă a socialiștilor, ca principalii concurenți a  democraților și a unioniștilor, la etapa actuală este destul de convinabilă pentru actuala putere. Mai puțin popor – mai multe șanse de a acuza opoziția de marginal și de insolvabilitate. Deosebit de originală sa dovedit a fi  imaginea, pe fondul contraprotestării manifestărlor ai iubitoriilor de terci din hriscă de la Ilan Șor. Dacă analizăm procesele cu un ochi în viitor, atunci putem observa  ce situații de perspective interesante se deschid  deja pentru Uniunea Europeana și SUA, ca parteneri de bază pentru dezvoltarea Moldovei. Dezicerea lui Igor Dodon de la activitatea de protest de la Chișinău în contextul alegerilor programate pe 24 februarie  înseamnă că, în cazul realizării scenariului de tranzit a puterii de la PD la cea  mai respectabilă forță politică proeuropeană electoratul socialiștilor va rămâne acasă, căci protestele, așa cum a declarat liderul lor – "rău". Dar în așa caz, puterea data, cu mare probabilitate  poate s-o primească reprezentanții partidului opoziției proeuropene, în mod activ protestând pe străzile din Chișinău. Pentru exemple de victorii "maidan" de autoritațe nu trebuie să mergem departe, să ne amintim de cazuri  manuale din  Georgia, Ucraina sau recenta schimbare a regimului  din Armenia. Cum în această situație să fii cu interesele a sutelor de mii de oameni, al căror sprijin l-au susținut pe actualul președinte al RM, – rămâne a fi o întrebare deschisă. Pariurile din jocul politicii moldovenești  crește, de a echilibra în ea devine din ce în ce mai greu, și politicienii  deseori sunt nevoiți să facă o alegere funestă– uneori destul de ciudată. Cu siguranta, astfel de viraje sunt posibile doar în sistemul politic, zilele, cărora sunt de mult timp numărate.