"Atac cu gaz". Tema furnizării de combustibil albastru în Moldova a devenit o armă în lupta politică

Principala / Analize / "Atac cu gaz". Tema furnizării de combustibil albastru în Moldova a devenit o armă în lupta politică
La 19 august într-un interviu acordat unuia dintre posturile de televiziune din Republica Moldova, ministrul Economiei și Infrastructurii al Republicii Moldova Chiril Gaburici a declarat că Republica Moldova nu intenționează să încheie un nou contract de furnizare a gazului natural cu “Gazprom”. Pe parcursul zilelor de mai departe cuvintele oficialului din Republica Moldova  au fost pe larg reproduse în mass-media locală și regională - cu o atenție deosebită ele au fost luate în vedere la  Rusia unde unele dintre mass-media au început să vorbească despre pierderea pieții a gazelor naturale din Moldova. Senzația, cu toate acestea, a fost incompletă - în același interviu Gaburici a explicat că negocierile cu corporația rusă este posibilă numai după punerea în funcțiune conducției de gaz „Ungheni-Chișinău“, care trebue să finalizeze asocierea sistemelor de transport de gaze din România și Moldova. Oficialul a avut în vedere, că o sursă alternativă de aprovizionare va face licitația prețului de export  a gazelor naturale  din Rusia mai corectă și mai competitivă. Cam astfel  a interpretat cuvintele șefului său serviciul de presă Ministerului Economiei al Moldovei, explicând că despre încetarea exportului de gaze din Rusia nu merge vorba. Experții au atras atenția și asupra faptul că actualul contract încheiat între Chișinău și “Gazprom” este valabil până la 31 decembrie 2019, prin urmare discuțiile despre noul acord sunt premature. În același timp Chiril Gaburici a atins acest subiect anume  la momentul dat  ceea ce înseamnă că afirmațiile oficialului conțin  un context politic, deși nu deloc geopolitic cum au văzut mass-media. Problemele securității energetice reprezintă un subiect dureros pentru aproape fiecare stat post-sovietic. În orice măsură capitalele fostelor "republici ale uniunii" au  încercat să scape de influența  Moscovei –  fie că este vorba despre Bielorusia aliată Rusiei, fie despre Ucraina rebelă împotriva "imperiului" – doar în Rusia există rezerve de combustibil albastru necesare pentru funcționarea stabilă a economiilor acestor republici. În acest caz, geografia este mai imparțială decât orice instanță  și este mai orbă decît orice femidă. Și dacă unele țări, cum ar fi Ucraina, au fost destul de norocoase să obțină un beneficiu în negocieri inegale cu Moscova sub forma unui sistem de transport al gazelor naturale, care a fost păstrat din perioada sovietică, alte state post-sovietice au fost mai puțin norocoase. Dintre acestea este și Moldova, care în mai este și agățată de o datorie permanent mărită pentru gazele naturale  consumate de Transnistria separatistă (de facto autosuverană) . Bineînțeles că din motive politice Chișinăul nu poate refuza de acest lucru. De atunci cînd în 2008 Moldova rămăsese fără gaz din cauza confruntării Moscovei cu Kievul cu privire la prețul și tranzitul gazelor naturale, problema energetică pentru Chișinău a devenit mai acută, iar 10 ani mai târziu, când relațiile Moldovei și Rusiei sunt într-o tensiune fără precedent , în cele din urmă a trecut pe planul politic. Aceasta înseamnă că orice declarații publice în contextul gazului rusesc  ale funcționarilor din Repulica Moldova automat se transformă întrun un semnal politic. Rămâne doar să ne dăm seama cine a fost adresatul semnalului făcut de Chiril Gaburici pe 19 august. Pe examinarea mai atentă, destinatarul acestui mesaj se găsește foarte rapid. Tema gazului este una dintre "patinele" universale ale președintelui Igor Dodon, care este unul dintre cîțiva politicieni profesioniști din Moldova. Liderul socialist, demonstrând în mod constant un interes deosebit față de interesele și poziția Rusiei, prin definiție, nu putea să se opună utilizării temei gazului rusesc pentru a obține dividende politice. Cu aceasta el și sa ocupat succesiv pînă în curînd. De exemplu, Igor Dodon a legat rambursarea datoriei istorice a Republicii Moldova pentru gazul rusesc cu soluționarea "problemei transnistrene" și reintegrarea țării.
"Această problemă poate fi rezolvată și va fi discutată împreună cu acele probleme care se referă la soluționarea problemei acestei regiuni".
În plus, președintele Republicii Moldova, ca politician loial Moscovei, sa grăbit să prezinte într-o lumină favorabilă pentru sine construcția conductei de gaz Iasi-Ungeni-Chișinău, interpretând-o drept o oportunitate de a furniza gazul rusesc pe calea alternativă.  Cu toate acestea, direcția cea mai importantă și cea mai promițătoare pentru întărirea ratingului în emisiunea de gaz este prețul de achiziție al combustibilului albastrui, ceea ce este foarte palpabil în contextul salariilor și pensiilor medii din țară. Reducerea prețurilor pentru gazul rusesc ar putea fi o realizare semnificativă  de Igor Dodon ce ar consolida serios cum poziția lui politică așa și popularitatea Partidului Socialist a Republicii Moldova. Având în vedere faptul că alegerile în Parlamentul Republicii Moldova se așteaptă la sfârșitul lunii februarie 2019, PSRM cu liderul de partid de facto Igor Dodon ar putea conta de următorul avans a Moscovei sub formă de promisiuni pentru a reduce prețul gazelor naturale deja în 2020, ca un gest de încredere în Partidul Socialiștilor și în actualul președinte al Republicii Moldova. Cel mai interesant este faptul că campania de informare în această direcție Igor Dodon deja  a început, declarînd la sfârșitul lunii iulie că chestiunea reducerii prețului gazelor naturale a fost deja discutat cu șeful „Gazprom“Alexei Miller.
"Am discutat și despre această problemă. Desigur, există o sinceritate din partea Federației Ruse în dialogul pe această temă, dar voi fi sincer, nu cred că vor exista anumite schimbări înainte de alegerile parlamentare".
Însă  declarația a lui Chiril Gaburici că negocierile cu „Gazprom“ nu se desfășoară deloc, făcută cu o lună mai tîrziu, este un contratac evident al guvernului moldovean, menit să limiteze posibilitatea forțelor politice pro-prezidențiale să utilizeze tema gazelor naturale în publicitate. În plus prin declarația lui Chiril Gaburici  coaliția guvernamintală  a efectuat  o lovitură de atac contra pozițiile lui Igor Dodon , menită să intercepteze inițiativa în această problemă importantă pentru soarta Moldovei. Nu de în zădar ministrul Economiei și Infrastructurii a vorbit despre negocierile echitabile după lansarea conductei de gaz Ungheni-Chișinău: dacă prețul gazelor naturale rusești va fi redus, actualul guvern moldovenesc va explica acest lucru prin faptul că are o sursă alternativă de aprovizionare și va scrie această realizare pe propria cheltuială. Și din punct de vedere geopolitic - în cîștigul partenerilor din România și din Uniunea Europeană. Dacă în viitorul apropiat se va intensifica serios procesul de construire ramificații a gazoductului din România - ipoteza este valabilă pentru "o sută la sută". Astăzi cu încredere deplină putem afirma, că controversa observată în problema gazelor naturale semnează lansarea luptei poziționale serioase pentru voturi înainte de alegerile parlamentare care aparent se va derula nu la acțiunele de protest ci  în mass-media Moldovei. Următoarea cursă a alegerilor va fi un concurs de interpretări, presupuneri și abilitate de a intercepta inițiativa adversarului. Și dacă acastă confruntare sa început deja acum, cu șase luni înainte de alegeri, până în februarie 2019 ea va deveni o luptă pentru supraviețuirea politică viitoare fără compromisuri. Prin urmare vor fi și câștigători și învinși, dar printre cei din urmă ar putea să nu se afle politicieni – astăzi nimeni nu își va asuma responsabilitatea de a afirma că Republica Moldova va putea într-adevăr să negocieze o reducere a gazului rusesc, pe care Chișinăul nu o va putea refuza  nici într-un caz . De asemenea nu este clar în ce măsură nevoile țării vor fi satisfăcute de ramura a conductei din România nefinalizată și, cel mai important, cu ce preț se va alimenta combustibilul albastru din Europa în Moldova. Este posibil ca în viitor RM va repeta experiența tristă a Ucrainei învecinate, care importă gaze naturale din UE cu cel puțin o treime mai scump decât cumpărarea directă în Rusia. Poate că acesta este prețul unui drum dificil spre Europa, însă această scuză pare puțin probabil să fie plăcută locuitorilor din Moldova, care în primul rând vor fi afectați de următoarea majorare a tarifelor. În acel moment însă alegerile parlamentare vor trece deja  iar viața după ele pentru politicienii Republicii Moldova este "o poveste complet diferită".