Moscova și Berlinul s-au angajat într-o misiune de delimitare a reglementării transnistrene

Personalul  redacției RTA a aflat, că în viitorul apropiat Misiunea OSCE în Moldova va fi condusă, pentru prima dată în ultimii ani, de un diplomat german. În plus, el are deja experiență în misiune, precum și calificare adecvată în problematica conflictelor nesoluționate din spațiul post-sovietic. O astfel de rocadă simbolică de cadre în direcția reglementării transnistrene, este destul de neașteptată, deoarece în mod tradițional, de zeci de ani acest post vacant se înlocuiește cu angajații Departamentului de Stat al SUA. Anterior am scris deja despre faptul că întâlnirea de la Mezeberg dintre Putin și Merkel va deveni decisivă pentru o serie de procese, inclusiv conflictele din Moldova și Ucraina, iar acordurile încheiate vor fi exprimate în instrumente concrete de realizare a acestora sau a altor scenarii. Astfel, există toate motivele să credem că Berlinul și Moscova, fără "zgomot excesiv", iau sub control propriu procesul de reglementare transnistreană. O anumită slăbire a pozițiilor Statelor Unite, cel mai probabil, în situația actuală nu este prea dramatică pentru Washington. Mai mult ca atît, acest curs de evenimente se înscrie în mare parte în ordinea de zi al actualului președinte american, care demonstrează o abordare destul de pragmatică a problemelor de securitate pe continentul european. Tendințele observate de unire a eforturilor Moscovei și Berlinului ridică o întrebare rezonabilă: ce anume pregătește tandemul ruso-german pentru soluționarea conflictului transnistrean, ce abordări și rețete pot fi folosite pentru a stabiliza situația și pentru a consolida securitatea? Și, cel mai important, va avea experiența transnistreană valoare instrumentală pentru alte zone de conflict? După cum se poate observa, solidaritatea pozițiilor Germaniei și Rusiei asupra Transnistriei este dictată de dorința Rusiei și a UE de a revizui calitativ abordările problemei conflictelor nerezolvate, mai ales că  astfel de zone problematice cu fiecare an, devin din ce în ce mai multe. De mulți ani, jucătorii globali încearcă să găsească formula optimă, care să permită dreptului internațional să integreze în sistemul relațiilor internaționale state noi care decurg din procese de dezintegrare și conflicte locale. Astfel, după  zece ani, pentru toți a devenit evident  că acțiunile voluntariste ale unui singur stat sau grup de țări, fie că este vorba de modelul Kosovo, fie de Abhazia și Osetia de Sud, de fapt, nu garantează nivelul necesar de securitate, nu contribuie la realizarea unei soluții definitive și nu asigură creșterea stabilității în aceste regiuni. Realizând acest lucru, elitele politice ale Europei, Statelor Unite și Rusiei caută un instrument universal (sau un set de instrumente) care să minimizeze costurile și să rezolve în mod eficient astfel de conflicte. Este interesant faptul că, în ultima lună, dezbaterea experților este saturată activ cu teza despre "delimitare", care este planificată pentru prima dată să fie testată în reglementarea sârbo-kosovară. Atenția și diversele reacții cu privire la ideea de "delimitare" a statelor implicate sunt justificate: rezultatul unei eventuale înțelegeri între Belgrad și Pristina, care este probabil să fie susținut de principalii jucătorii internaționali, nu va mai fi un model unic, dar destul de relevant pentru alte cazuri de conflict. În acest sens, experiența Serbiei și a Kosovo este o "minge de testare" care nu necesită eforturi serioase de negociere și expertiză și va fi, cel mai probabil, pusă în aplicare într-o formă sau alta. Experiența "delimitării", care este mai complexă în compoziția și parametrii săi, pare să fie depășită de Berlin și Moscova în practica reglementării transnistrene, unde procesele de delimitare au loc în forme mai civilizate. Acordurile recente între Chișinău și Tiraspol, care permit transportului auto transnistrean să participe la traficul internațional, recunoașterea diplomelor transnistrene prin mecanismul de apostilare și alte tendințe de acest gen, ne permit să vorbim despre atribuirea treptată a Transnistriei cu suveranitatea internațională. Acest mecanism de delimitare echilibrată a celor două sisteme juridice de stat (Moldova și Transnistria), cu participarea unor mediatori internaționali cheie, ținând cont de circumstanțele obiective care s-au dezvoltat de-a lungul deceniilor, judecând după tendințele observate, poate deveni un proiect-pilot pentru dezvoltarea unui model realist și durabil pentru soluționarea unui conflict de lungă durată aplicat și în alte zone problematice de pe continentul european.