Pe drumul spre к big deal: cum sunt legate cuvintele lui Filip despre România și întâlnirea lui Putin cu liderul Kosovei?

Luna noiembrie a anului 2018 s-a dovedit a fi fierbinte pentru politica mondială și se încheie cu un conflict între Ucraina și Rusia pe Marea Azov. În decurs de o lună, evenimentele au avut loc în geopolitica mondială, uneori nu în mod direct legate unul de celălalt, dar comune în originea lor. De exemplu, conversația dintre Vladimir Putin și liderul Kosovei Hașim Taci la Paris și o reuniunea comună a guvernelor României și Republicii Moldova la București. Ambele evenimente confirmă faptul că jocul pozițional al celor două centre de putere în spațiul european este în plină desfășurare. Pavel Filip și unirea La 22 noiembrie, la București au avut loc reuniuni comune ale guvernelor Moldovei și României, la sfârșitul căreia șefii ministerelor din ambele țări au convenit să anuleze roaming-ul, să înființeze o unitate militară moldo-română și să instaureze un control comun asupra frontierei comune. Aceasta este cea de-a patra etapă din anul 2012 a lucrărilor colegiale ale autorităților executive ale celor două state. Toate acestea s-au încheiat cu semnarea unor documente specifice privind aprofundarea cooperării în diverse domenii - de la infrastructură la forțele armate. Conținutul acestor acorduri confirmă faptul că, în practica, țării se îndreaptă către o integrare reciprocă, pe care politicienii înșiși nu o ascund. "Așa noi vedem unirea. În proiecte de integrare concrete. Avem un sânge. Datorită acestor proiecte de interconectare, dorim să facem ca cele două inimi să bată în unison", - a declarat, la o conferință de presă, în urma adunării generale a primului-ministru al Republicii Moldova, Pavel Filip. Politicienii moldoveni cu tema "unirii" sunt, de obicei, prudenți, iar democrații  guvernămentului nu fac excepție. Președintele Parlamentului, Candu, a cemat "să fim atenți" cu Unirea și chiar a declarat că unirea cu România este imposibilă. Prin urmare, directitatea lui Filip ar trebui să fie asociată cu implicațiile electorale - Partidul Democrat din Moldova nu se oprește aici. Prin proclamarea paradigmei "pro-moldovenească", PDM încearcă să atragă atât proeuropenii, cât și susținătorii unirii. Democrații interceptează ordinea de zi a tuturor concurenților săi: ultima reuniune a miniștrilor a fost un fel de atac de flanc asupra actualului guvern cu privire la pozițiile partidelor sindicale moldovenești. Sindicaliștii se pot opune proiectelor practice ale guvernului democrat numai cu sloganuri și acțiuni simbolice. Inițiativele de integrare vorbesc mai tare decât cuvintele, inclusiv declarațiile anterioare ale lui Candu. Moldova și România se apropiu, dar o discuție practică pe tema unificării afectează automat interesele NATO, Uniunea Europeană și Rusia, ale căror trupe militare se află pe teritoriul Transnistriei nerecunoscute. Pe calea unificării, problema transnistreană apare "în mod implicit". Bucureștiul nu pierde nimic din acest discurs, deoarece scopul sub forma teritoriului Moldovei justifică mijloacele. Dar pentru Chișinău, problema absorbirii de către România este extrem de incomodă - prin urmare, nu poate fi exclus faptul că Pavel Filip din capitala României a fost invitat în permanență să fie elocvent și să apreciaze avantajul apropierii malurilor de la Prut. Dacă ipoteza este adevărată, atunci politica autorităților moldovenești își demonstrează dependența deplină față de partenerii occidentali. În același timp, ideea "unirii" poate devaloriza guvernarea nedivulgată a democraților și a oricui altcuiva pe teritoriul Moldovei, deoarece puterile autorităților actuale din "România Mare" rămân discutabile. Moldova pentru aliații euro-atlantici este doar o resursă în jocul mare și se poate schimba puțin în statutul său. La momentul dat, România înregistrează o creștere a instabilității regionale în legătură cu viitoarele alegeri din Moldova și Ucraina și își amintește pretențiile sale suverane de influență nelimitată în Republica Moldova. În același timp, interesele României ar trebui înțelese mai cuprinzător și să țină cont de faptul că țara este membră a UE, NATO și cel mai apropiat aliat politico-militar al Statelor Unite în sud-estul Europei. Prin actualizarea temei unirii, Bucureștiul a subliniat pretențiile unui întreg grup de jucători. Putin și Hașim Taci La 12 noiembrie, președintele Kosovei Hashim Tachi a publicat o fotografie a conversației sale cu Vladimir Putin în cadrul sărbătorilor a 100 de ani de la sfârșitul primului război mondial. Kremlinul nu a publicat rapoarte oficiale despre întâlnire, dar mai târziu a raportat că o astfel de comunicare a avut loc. Oficial, Rusia nu recunoaște independența Kosovei și consideră cazul din Kosova un precedent periculos. Moscova este convinsă că intervenția SUA în criza balcanică a condus la o eroare sistemică în întreaga ordine mondială, care a distrus, de fapt, regulile existente ale jocului. Anume sprijinul Kosovei de către Washington a permis Priștinei să declare independența față de Serbia și să obțină recunoaștere internațională. Kremlinul consideră că Kosova este un precedent pentru alte teritorii în conflict, astfel că abordarea acestora ar trebui să fie coerentă și uniformă. Întâlnirea lui Putin cu Taci la Paris este o mișcare de represalii care demonstrează flexibilitatea Kremlinului pe teritorii disputate, nerecunoscute sau parțial recunoscute. Moscova dă de înțeles că precedentul de la Kosova poate fi cheia, dacă nu într-o nouă ordine mondială, apoi mecanica rezolvării conflictelor teritoriale. Principiul unei abordări individuale bazate pe condiții economice istorice, politice, etnice, economice poate fi baza pentru găsirea soluției optime, luând în considerare toate părțile interesate. În plus, Rusia apelează la argumente similare în cazul Crimeei, al Abhaziei și al Osetiei de Sud.   Este semnificativ faptul că președintele Rusiei Vladimir Putin, de fiecare dată, la întâlniri cu președintele Serbiei, confirmă că Rusia va sprijini orice soluție la conflictul dintre Belgrad și Priștina, dacă va fi adoptată în mod pașnic și de comun acord. Conversația președintelui rus cu liderul Kosovei confirmă în mod direct că Kremlinul poate contribui la proiectul de "delimitare" a Kosovei și a Serbiei în condițiile unei abordări similare cu alte zone de conflict. Aici vorbim despre interesele suverane ale Rusiei, care în momentul de față sunt clar descoperite în Crimeea, Ucraina, Transnistria și republicile din Caucaz. Moldova și precedentul de la Kosova se numără printre cazurile în care actorii esențiali de pe continentul european au făcut doi pași pozitivi. În "contactul" direct, interesele Moscovei și ale Statelor Unite, așa cum se întâmplă adesea, s-au dovedit a fi în direcția Moldovei - acolo lupta dintre doi vectori ai puterii se desfășoară de mai bine de un deceniu. Noi pași și contra-pași în această direcție nu se vor ține în așteptare, iar Republica Moldova riscă fără să fie atrasă într-un joc din care cu greu va putea eși câștigător.