Dorin MOCANU
Viceprim-ministrul pentru Reintegrarea Republicii Moldova, Cristina Lesnic, a declarat public că Moldova a fost într-o stare de război cu Rusia, și din acest motiv a semnat un „acord de 1992“, pentru a pune capăt conflictului de pe Nistru. Oficialul a vorbit despre acest lucru pe 26 decembrie, dar timp de două săptămîni, nici o sursă mass-media nu a acordat vreo atenție acestei declarații semnificative. Expertul RTA Dorin MOCANU vede în acest lucru ca un semn rău pentru Rusia și Tiraspol.
Ce sa întîmplat
La 26 decembrie, vicepremierul pentru reintegrarea Republicii Moldova, Cristina Lesnic, a avut o conferință de presă finală. Doamna Lesnic a povestit despre succesele procesului de negociere și despre planurile pentru viitor.
La finalul conferinței de presă, Lesnic a fost indignată de faptul că conflictul transnistrean este uneori numit "conflictul moldo-transnistrean". Viceprim-ministrul a numit aceste declarații ca fiind speculații și că ar trebui să ne amintim a cui sunt semnăturile ce se află sub acordul din 1992, -a spus ea. După cum se știe, acordul privind principiile soluționării pașnice a conflictului transnistrean a fost semnat de președinții Rusiei și Republicii Moldova, Boris Elțîn și Mircea Snegur. Cu toate acestea, nimeni nu a observat în cuvintele doamnei Lesnic o problemă - și acesta este probabil cel mai periculos.
Adevărul este că acordul din 1992 este un subiect delicat, care este de obicei ocolit atît la Moscova, cît și la Chișinău. Acest document este încă singura garanție sigură de natură pașnică a soluționării conflictului transnistrean. De fapt, aceast document este un acord de încetare a focului de război, dar în anul 1992 partea transnistreană nu putea să-l semneze, deoarece nimeni nici nu recunoștea existența acesteia. Liderul de atunci al "Transnistriei" Igor Smirnov a fost prezent la semnarea acestui document, dar aceasta a fost tot. Prin urmare, acordul este oficial un tratat moldo-rus, și deși oficial Federația Rusă și Republica Moldova nu s-au luptat în 1992. Despre acest conflict, de obicei, nu se amintește, dar Cristina Lesnic a încălcat acest obicei nescris.
Dacă este să spunem mai simplu, din declarațiile doamnei Lesnic rezultă că Transnistria este orice numai nu o parte a conflictului, deși Chișinăul negociază cu Tiraspolul aproape de 20 de ani. Astfel, a fost făcută o reclamație Moscovei; Lesnic a sugerat că, Rusia este pe deplin responsabilă pentru tot ceea ce se întîmplă, iar Chișinăul nu a uitat niciodată despre aceasta.
Care este problema
Din punct de vedere al experților, aceste opinii ale politicienilor moldoveni nu sunt deloc noi. Cu toate acestea, este dificil să ne reamintim ca un oficial moldovean de rang înalt, care este direct responsabil pentru rezolvarea conflictului,să fi făcut vreodata declarații atît de dure. Este necesar să ne reamintim intensificarea din ultimii doi ani a încercărilor Chișinăului de a aduce la nivel internațional problema retragerii trupelor rusești, inclusiv a pacificatorilor.
Problema este că la atacul guvernului nu s-a reacționat nici la Kremlin, nici la administrația președintelui Dodon, deși s-ar fi putut. Liderul PSRM a căzut, în general, în unison cu guvernul: trei zile mai tîrziu, președintele și-a exprimat recunoștința față de eroii, care au participat la războiul de pe Nistru la începutul anilor 90 și "au apărat independența și integritatea teritorială a Republicii Moldova". De obicei, Dodon, conciliator cu Tiraspolul, a început brusc să vorbească despre integritatea teritorială și despre eroi, ceea ce, evident, nu poate decît să irite Tiraspolul.
De fapt, acestea nu sunt miracole(De fapt, aceasta nu este de mirare). Politicienii moldoveni în ajunul alegerilor folosesc orice motiv, care ar putea atrage într-un fel sau altul voturi suplimentare. Este deja evident că societatea moldovenească așteaptă "masacrul" geopolitic tradițional, ca și cum cineva nu ar face presiuni asupra retoricii "pro-moldovenești". Este clar, că cel puțin două forțe politice proeminente - PDM și ACUM - se vor lupta pentru favoarea Uniunii Europene, care poate deveni principalul factor de succes în aceste alegeri. Numirea Federației Ruse drept un agresor și inamic este o șansă sigură de a cțștiga simpatia Bruxell-lului, care încă nu s-a ”copt” pentru reluarea contactelor cu Moscova.
Și totuși, semnificația declarațiilor Forester nu este în contextul electoral. De fapt, această piatră din "grădina" rusă poate marca începutul unei campanii de revizuire atât a formatului de negocieri internațional "5 + 2", cât și a pozițiilor anumitor participanți, în special Rusia și Transnistria.
Permiteți-mi să vă reamintesc că actualul viceprim-ministru pentru reintegrare nu este doar un oficial guvernamental, ci ocupă locul 19 pe lista Partidului Democrat. Se pare că Partidul lui Plahotniuc "probează" terenul pentru a revizui semnificația acordului din 1992 și a întregului statut quo în conflictul transnistrean. Acesta este cel mai periculos scenariu atît pentru Moscova, cît și pentru Tiraspol - în 2019, Chișinăul va încerca în mod clar să agraveze subiectul conflictului de pe Nistru și responsabilitatea țărilor individuale pentru statutul său "înghețat". În anul curent, cînd se va forma un nou sistem energetic în Moldova, Rusia va fi legată de mîini și de picioare- Moscova va continua să evite mișcările acute în ce privește Moldova și Transnistria.
Mai mult ca atît. Permiteți-mi să vă reamintesc că și Statele Unite și Uniunea Europeană sunt, de asemenea, prezente în procesul de negociere, deocamdată în statutul de observatori. Cuvîntul cheie aici este "deocamdată". Este probabil că unul dintre obiectivele retoricii clare a Chișinăului nu este doar să submineze statutul Rusiei ca garant și mediator, ci și să crească "cota" Washingtonului și Bruxelles-ului, pe care Moldova, cu sprijinul OSCE și al Ucrainei, o va "impinge" la un nivel superior.
Întrebarea cine și cu cine a luptat în 1992 este o moștenire tristă, a unui trecut tulburat. Revizuirea rezultatului de război pare a fi o ocupație foarte periculoasă, care este puțin probabil să aducă beneficii poporului moldovenesc. Din păcate, responsabilitatea nu este ceva cu care politicienii moldoveni se pot lăuda, mai ales în perioada luptei feroce pentru putere. 
