Dmitrii ASTAHOV
Anul trecut a sporit în mod serios gradul de tensiune în relațiile dintre marile puteri ale lumii și ai jucătorilor regionali. Anul 2019 promite să fie nu mai puțin "fierbinte".
Moldova-ale cărei autorități critică periodic Federația Rusă, în special prezența ei militară în Transnistria, este de asemenea, pregătită să aducă o contribuție. În fiecare an, Partidul Democrat "agravează" discuția pe această temă. În contextul cerințelor de schimbare a formării operațiunii de menținere a păcii de pe Nistru, oficialii moldoveni amintesc despre "războiul cu Rusia" din 1992 și se tem de amenințarea Rusiei în prezent.
La începutul anului 2019, Republica Moldova a pierdut definitiv, încrederea Uniunii Europene și se confruntă cu amenințarea unei crize economice grave. În aceste condiții, singura oportunitate de a beneficia de "profit" atît pe plan intern cît și pe cel extern este discutarea și promovarea subiectului securității regionale. PDM va ridica problema de război și pace pentru a atrage banii și sprijinul din străinătate, pentru a cîștiga alegerile și pentru a "împinge" soluția la problema transnistreană.
În ciuda criticii neîntrerupte din țară și din afara țării, Plahotniuc și partidul său, rămîn parteneri rentabili, pentru SUA și UE în lupta împotriva influenței rusești din regiune. Nu este nevoie să mergem prea departe după exemple: numai în ultimii ani autoritățile moldovenești au remarcat expulzarea diplomaților ruși, interzicerea intrării pe teritoriul Moldovei a politicienilor și a persoanelor publice din Federația Rusă, restrîngerea difuzării surselor mass-media rusești etc. În același timp, politicienii și experții moldoveni amintesc în mod regulat lumii despre amenințarea din partea Rusiei.
Astfel de măsuri conduc la diminuarea treptată a influenței și a prezenței ruse din țară, prin care conducerea Republicii Moldova, încearcă să-și compenseze în ultimii ani pierderile de imagine a reformele democratice eșuate. Un timp îndelungat, rolul "bastionului" a fost un cîștig pentru Moldova, deoarece aducea suportul internațional și finanțarea. Însă, încrederea fost pierdută: Europa a prezentat autorităților moldovenești o serie întreagă de pretenții, care sunt incompatibile cu viitoarea lor viață politică, iar finanțarea a fost înghețată. În aceste condiții critice pentru el însuși, Chișinăul trebuie să ridice mizele, pe de o parte, consolidînd jurămintele de loialitatea sa infinită față de Europa și, pe de altă parte, intimidînd partenerii săi cu diferite amenințări din partea Răsăritului, exacerbînd intenționat tensiunile. Urmează provocările în spiritul incidentului din strîmtoarea Kerci.
Calculul este simplu și adevărat: cum Bruxellesul nu i-ar plăcea regimurile politice din Estul Europei actuale, le va sprijini în mod inevitabil în confruntarea deschisă cu Moscova. În acest caz, autoritățile moldovenești vor putea conta pe înțelegere și finanțare, inclusiv pentru modernizarea bazelor militare din apropierea Nistrului, proiecte de reintegrare forțată pe teritoriul Transnistriei etc.
Înțelegând bine acest lucru, Vlad Plahotniuc a monopolizat deja dreptul de a folosi retorica anti-rusă. Președintele Andrian Candu a supravegheat adoptarea rezoluției Parlamentului Republicii Moldova cu privire la retragerea trupelor rusești, premierul Pavel Fili,p a ridicat acest subiect la Adunarea Generală a ONU, iar Curtea Constituțională controlată de Plahotniuc a declarat malul stîng al Nistrului drept teritoriu ocupat. Chiar și negociatorul principal cu Tiraspolul, Cristina Lesnic, a adus problema agresiunii rusești la nivel internațional la o întîlnire cu colegii din Georgia și Ucraina și a reamintit de războiul cu Rusia din 1992.
Monopolizarea temei "războiului hibrid rusesc" a devenit avantajul competitiv al PDM față de oponenții politici. Succesele în domeniul luptei împotriva amenințării rusești le insuflă democraților speranța că în timpul alegerilor parlamentare vor putea să reîntoarcă favoarea partenerilor occidentali.
Odată cu apropierea alegerilor, autoritățile testează din ce în ce mai mult terenul pentru o slăbire puternică a influenței rusești atît în regiune, cît și pe site-urile internaționale. Motivul este întotdeauna același - Transnistria. Astfel, în declarația finală a Consiliului ministerial al OSCE privind problema transnistreană există un indiciu al necesității de a discuta problemele de securitate și statutul politic al regiunii. În același timp, interesul Chișinăului pentru depozitele cu arme rusești de pe teritoriul "Republicii Moldovenești Nistrene" este în creștere. Vicepremierul pentru Reintegrare Lesnic și experți loiali lui Plahotniuc declară periodic necesitatea de a le permite reprezentanțior de la Chișinău și organizațiilor internaționale accesul pe teritoriul RMN.
Este semnificativ faptul că Chișinăul se mișcă deja de la cuvinte la fapte - acest lucru este de înțeles, pentru că mizele în alegerile viitoare pentru autoritățile actuale sunt mai mari decât oricând. Pe de o parte, conducerea Republicii Moldova încearcă să blocheze activitatea misiunii de menținere a păcii a Moscovei de pe Nistru. În 2017, după expulzarea a cinci diplomați ruși din Republica Moldova, activitatea Comisiei de control comun a fost practic blocată, iar autoritățile moldovenești repetă cu ușurință acest șmecherie. Pe de altă parte, Chișinăul continuă să vorbească despre necesitatea de reformare a operațiunii într-o misiune civilă, iar destabilizarea situației va aduce o greutate doar acestor declarații.
Depozitele de armament de la Colbasna, pacificatorii, zona de securitate sunt punctele vulnerabile ale Moscovei, la care Chișinăul bate de fiecare dată, testeazînd răbdarea și testeazînd posibilitățile unei manevre reciproce a Moscovei. Promovarea bruscă a temei "Războiul cu Rusia în 1992" de viceprim-ministru Lesnic este un fel de "pregătire de artilerie" a unui nou nivel, ceea ce înseamnă disponibilitatea Chișinăului de a se mobiliza în cazul tendințelor negative. Plahotniuc este gata să-și asume riscurile - și tentația de a rezolva toate problemele dintr-o singură lovitură și de a asigura supraviețuirea proprie pe Olimpul politic moldovenesc, este prea mare. În plus, alegerile din Ucraina învecinată care se așteaptă în curînd – nu pot decurge, prin definiție fără ca să nu fie acuzată Rusia în agresiunea militară și intervenția în politica Kievului, ceea ce înseamnă că, în anumite circumstanțe, regimurile actuale ale Ucrainei și Moldovei vor putea să joace împreună ultimul argument. 
