Serghei CEBAN
Expertul RTA, Serghei Ceban, consideră că liniștea din relațiilor moldo-ruse nu este doar un prolog pentru alegerile din 24 februarie, ci și o dovadă a unei lupte poziționale pentru Moldova dintre Moscova, Bruxelles și Washington.
Granița anului 2019
Dacă este vorba de anul 2019, relațiile dintre Moscova și Chișinău s-au redus la contactele pe linia președintelui Igor Dodon și al Partidul Socialiștilor din Republica Moldova. Alte forțe politice moldovenești practic afirmă fără încetare despre "amenințarea Rusiei" și își mențin angajamentul față de cursul european. Uneori se ajunge pînă la absurditate - prin eforturile Partidului Democrat al lui Plahotniuc, principalii proeuropeni ai Moldovei, Andrei Năstase și Maia Sandu, aproape au fost acuzați de faptul că au legături cu Kremlinul. Aceștea chipurile au fost finanțați de Fundația Kozlovskaya, care este la sigur legată cu Moscova. Lupta pentru loialitatea Bruxelles-ului este în plină desfășurare, ceea ce permite socialiștilor să monopolizeze contactele în direcția estică.
Kremlinul sprijină în mod deschis PSRM și arată clar că se așteaptă de la socialiști ca ei să cîștige alegerile parlamentare, așteaptă de asemenea formarea unui guvern și dezghețarea relațiilor dintre Rusia și Moldova. Sprijinul oferit lui Igor Dodon la cel mai înalt nivel de сătre Moscova pare a fi fără precedent: începînd cu 1 ianuarie, Rusia a anulat taxele de import ale mărfurilor moldovenești timp de șase luni și a anunțat o amnistie pentru lucrătorii migranți. Moldovenii care și-au depășit șederea pe teritoriul Federației Ruse vor putea să se întoarcă acasă fără penalități pînă pe 23 februarie, tocmai înainte de alegeri.
Apoi s-a lăsat o liniște, care a fost întreruptă doar de confuzul sancțiunilor anti-ucrainene: Rusia pare să fi anulat taxele vamale pentru mărfurile moldovenești, dar acestea imediat au căzut sub interdicția de a importa mărfuri pe teritoriul Federației Ruse prin Ucraina. Situația nu a fost rezolvată pînă în prezent și a devenit un pretext pentru ironizarea în ce privește înțelegerile lui Dodon de la Moscova.
Chiar și cu acest incident nefericit, atîrnă o tăcere răsunătoare privind direcția rusească - chiar și atacurile împotriva Rusiei de la PDM s-au oprit, deși Plahotniuc ar putea juca din nou în jocul geopolitic cautănd sprijinul Occidentului cu vechea și bine-știuta poveste despre "mîina Kremlinului".
Partidul sau afacerea?
Mulți colegi din comunitatea de experți observă că participanții la cursa preelectorală au oprit, în general, retorica publică despre Europa, Statele Unite, Rusia și Ucraina. Se creează impresia că liderii forțelor politice se tem să se poticnească sau să facă o greșeală de imagine, criticînd pe cineva la momentul nepotrivit. O astfel de prudență este oarecum surprinzătoare - mai devreme în Moldova, toate formațiunile politice cunoșteau în mod clar cine sunt prietenii și dușmanii, și nu se intimidau cu privire la folosirea expresiilor dure de dragul ”spectacolului” și simpatia electoratului. În 2019, situația este mai complicată.
Motivele posibile pentru această perioadă de liniște au fost deja descrise pe paginile RTA - Uniunea Europeană își schimbă abordările în ceea ce privește statele din Europa de Est și, în primul rînd, Moldova. Aparent, Bruxell-ul nu mai este gata să extindă credibilitatea unui cerc restrîns al liderilor moldoveni și nu va face o astfel de greșeală în viitor. Uniunea Europeană își îndreaptă atenția asupra tehnocraților politici și a aparatului funcționarilor de nivel mediu, încercînd să evite o nouă "captare" a Moldovei.
După ce a primit o marcare negativă în Europa, actualul guvern caută o oportunitate de a ajunge la un acord cu toate centrele de putere, motiv pentru care critica aspră asupra Moscovei în luna decembrie a anului trecut a fost oprită de o declarația vicepremierului Lesnik. În Kremlin, evident, ei deja știu despre pozițiile precare ale Partidului Democrat și, prin urmare, s-au alăturat la lupta pozițională pentru Moldova. În același timp, nu este deloc necesar ca negocierile să se desfășoare cu forțele politice din Republica Moldova. Se poate presupune că consultările pe linia Moscovei, Bruxelles și Berlinului au început deja cu privire la viitorul întregii regiuni. Acest lucru explică în mod indirect retorica a lui Igor Dodon privind geopolitică: nimeni nu știe sigur ce merge în spatele scenei- un joc de șah sau o înțelegere pragmatică.
Politica din Europa de Est trece de la modul "sprijin de elită" la noile mecanisme de "politică de piață". Moscova a făcut destule greșeli sprijinind liderii Republicii Moldova, Ucrainei și chiar a Belarusiei. În mod similar, europenii, care au dat naștere unei noi clase de "euro-oligarhi", de asemenea, "s-au ars" ne luînd în considerație mentalitatea locală. Prin urmare, orice acord între Occident și Rusia cu privire la Moldova la această etapă poate fi o veste proastă pentru viitoarea conducere a Republicii Moldova: dacă Chișinăul își va pierde importanța ca trofeu geopolitic, guvernul țării va trebui să-și rezolve problemele pe cont propriu. 
