Deja în prima jumătate a anului, Ucraina și Moldova se vor confrunta cu o altă criză politică. Și România vecină este neliniștită și nu este clar cît de pregătită este Uniunea Europeană pentru a asigura liniștea granițelor sale estice. Exemplul Venezuelei arată că marii actorii încă se luptă pentru influență, în diferite părți ale lumii, iar "fluviul" european este cea mai gustoasă bucată. Modalități de dezvoltare ale situațiilor - în revizuirea RTA.
Alegerile cronice
În țările post-sovietice din Europa de Est, cuvintele "alegeri" și "stabilitate" sunt antonime. De-a lungul întregului secol al XX-lea, aceste țări erau scuturate în mod regulat prin războaie, revoluții și schimbări de regim, astfel încît tradițiile democratice pur și simplu nu au avut timp să se consolideze aici. Alegerile de aici nu sunt întotdeauna corecte, politicienii nu sunt întotdeauna consecvenți, iar schimbarea puterii conduce la redistribuirea proprietății, rărirea membrilor în aparatul de stat și apariția "ai noștrilor" în pozițiile cheie. Alegerile din Moldova și Ucraina în ultimii 10-15 ani au devenit o perioadă de stagnare, iar elitele locale nu au încă posibilitatea de a face față febrei sezoniere.
Experții nu au nici o îndoială că următoarea agravare electorală se așteaptă în Moldova și Ucraina, în anul curent. În Moldova, la 24 februarie, locuitorii vor alege un parlament, cu o lună mai târziu, pe 31 martie, vor avea loc alegerile în Ucraina pentru candidații la președinție. Cel mai probabil, că totul va începe în această primăvară. Ucraina așteaptă alegerile parlamentare, în anul curent, iar Moldova este incredibil de norocoasă la alegerile anticipate - potrivit ultimilor estimări, cetățenii moldoveni vor vizitata punctele de votare de la trei pînă la cinci ori pe an. În plus, societatea din țară este împărțită, supărată și dezamăgită, de aceea nu pot fi excluse protestele în masă, sabotajul alegirilor și alte manifestări din cauza oboselii sociale.
Kievul și Chișinăul sunt principalele surse de instabilitate în regiune. La granița dintre anii 2018-2019, România a fost adăugată cu încredere în lista țărilor est-europene neliniștite. În București, este o criză politică internă prelungită, care a coincis, din păcate, cu anul președinției române în Consiliul Uniunii Europene. Oficialii europeni nu își ascund îndoielile cu privire la capacitatea autorităților române de a face față conducerii Consiliului, în timp ce Bucureștiul nu poate face față cu propriile probleme . În același timp, România rămâne un jucător important în Europa de Est, deoarece este membră a NATO, este cel mai apropiat aliat al Statelor Unite în regiune și nu lasă nicio pretenție teritorială Basarabiei istorice - întregii Moldove și a regiunii Odesa din Ucraina.
Imprevizibilitatea Ucrainei, oboseala Moldovei și inconsecvența României provoacă comerțul geopolitic și lupta pentru influență asupra regiunii. Instabilitatea este considerat momentul potrivit pentru aventuri și intrigi.
Poziții și previziuni
Situația din Venezuela a arătat că logica luptei geopolitice a celor mai mari centre de putere din secolul XXI nu sa schimbat prea mult. Statele Unite au sprijinit președintele auto-proclamat Juan Guaido, Rusia - actualul șef al republicii, Nicolas Maduro. Washingtonul este în mod tradițional gata să susțină schimbarea regimului în întreaga lume prin cuvînt, fapte și dolari, iar Rusia, dimpotrivă, să ajute aliații din diferite părți ale lumii să se mențină la putere.
În Europa de Est, situația este și mai interesantă - aici Uniunea Europeană este unul dintre jucători, întrucît pozițiile Bruxellului și Washingtonului în 2019 diferă serios în multe chestiuni. Uniunea Europeană dorește să vadă în Moldova, Ucraina și România parteneri coerenți care pun în aplicare recomandările de la Bruxelles. Washingtonul este în primul rând interesat de componenta militaro-strategică și de oportunitatea de a-și spori prezența militară în regiune, în timp ce calitatea elitelor regionale, este considerată de Statele Unite drept o problemă secundară. Rusia încearcă să mențină Chișinăul și Kievul pe orbita influenței sale și să împiedice NATO să se apropie de frontierele sale în Europa, în timp ce Moscova nu este contra să stabilească relații cu UE, care erau destul de bune înainte de criza ucraineană din 2013-2014.
În timpul perioadei de atemporalitate electorală, principalul factor care influențează țările din bazinul hidrografic va fi "puterea soft" și diferitele tipuri de structuri de rețea. Experții sunt convinși că dezvoltarea situației din Europa de Est în lunile următoare va fi sub controlul cel mai atent și "aprins" al structurilor occidentale, care operează în Moldova și Ucraina de mulți ani. Atenția față de România va crește de asemenea - aliații NATO din București au nevoie de garanții de acțiuni previzibile ale guvernului român în cazul agravării situației în țările vecine.
Rusia, la rândul său, va încerca să ajungă la soluții de compromis cu UE în ceea ce privește viitorul Europei de Est. Principalele cazuri în care pozițiile Moscovei și Bruxelles-ului se pot apropia sunt Ucraina și Transnistria nerecunoscută. În primul caz, dorința elitelor ruse și europene de a restabili relațiile la nivelul de dinainte de criză a fost deja de lungă durată și este dictată de o logică simplă și pragmatică: ambele părți suferă pierderi din sancțiunile reciproce. Transnistria poate acționa ca un declanșator puternic al schimbărilor pozitive din regiune dacă Bruxelles și Moscova reușesc să dezvolte un model viabil de soluționare, care ar fi convenabil tuturor părților.
Principala problemă a anului 2019, ale cărei adevărate perspective este încă o mare întrebare, este posibilitatea destabilizării puterii din Moldova și Ucraina. În Moldova nu se poate exclude repetarea evenimentelor de acum zece ani, cînd, cu sprijinul tacit al partenerilor occidentali, a avut loc o "revoluție Twitter" în țară. În plus, situația din jurul Transnistriei pro-rusești este în plină desfășurare – provocările din această direcție se pot întâmpla chiar și fără participarea directă a autorităților de la Chișinău. În Ucraina, cel mai vulnerabil loc rămîne a fi Donbasul, unde nu există nici o formulă durabilă pentru pace.
Evenimentele din strîmtoarea Kerci au arătat că niciun status quo în Europa de Est, nu poate fi considerat sustenabil și se poate prăbuși în orice moment. Avînd în vedere că anumiți actori de pe continentul european consideră destabilizarea drept o modalitate sigură de a-și promova propriile interese, probabilitatea unor noi șocuri în anul 2019 pare să fie destul de ridicată. În special, dacă evenimentele se dezvoltă în conformitate cu un scenariu nefavorabil pentru una dintre laturile ale luptei geopolitice. 
