REZUMAT: Cine a cîstigat în alegerile din Republica Moldova la 24 februarie?

Principala / Analize / REZUMAT: Cine a cîstigat în alegerile din Republica Moldova la 24 februarie?
"Nemulțumirea lașilor este o laudă pentru bărbații curajoși" – anume acest citat din magicul univers al lui, JK Rowling,  îmi vine în minte după alegerile din Moldova. Este timpul să povestim ce s-a întîmplat la 24 februarie și a cui victorie, de fapt, noi observăm. Statele Unite și UE și-au consolidat pozițiile. Cu toată antipatia  față de elita dominantă în frunte cu democrații lui Plahotniuc pentru Bruxelles și Washington, situația pare a fi avantajoasă. Nu este o coincidență faptul că evaluările oficiale ale alegirilor de către Lumea Nouă și Lumea Veche sunt rezervate. Principalul lucru pentru UE și SUA este păstrarea unei anumite stabilități "pro-occidentale" în Europa de Răsărit, care în mod tradițional este considerată a fi zona intereselor Moscovei. Drept urmare, Moldova se îndreaptă și mai mult spre sfera de influență a structurilor europene, care poate fi considerată o victorie tactică pentru forțele pro-europene. Este important să reținem că reprezentanții forțelor politice loiale Europei și integrate într-un singur bloc ACUM sunt încorporate în viitorul parlament. Partidele Sandu și Năstase au alimentat activ UE, SUA și România, iar acum, în spatele lor, se pare că este "vocea de aur" în viitoarea coaliție. Aparent, prezența în Parlament a forțelor pro-europene deschise este principala realizare a Bruxelles-ului în aceste alegeri, ceea ce va oferi UE motive să continue să ceară de la Chișinău îndeplinirea directivelor și recomandărilor europene și să stabilească condiții diferite pentru continuarea asistenței macrofinanciare. Rusia în alegerile din 2019 a simpatizat tradițional PSRM lui Igor Dodon. În acest sens, primul lucru care atrage atenția asupra rezultatelor votării este scăderea ratingului agregat al forțelor pro-ruse din Moldova. Centrele sociologice loiale, după cum se știe, pot "trage" orice rating, însă realitatea votului general este diferită. În 2014, numărul total al celor care au votat pentru socialiști și comuniști a fost de 38%, excluzând excluderea din cursă în ajunul alegerilor a partidului lui Renato Usatîi. În 2019, PSRM a devenit monopolist pe flancul pro-rus, dar a cîștigat doar o treime din alegătorii moldoveni. Participarea alegătorilor la alegerile parlamentare a fost cea mai scăzută din istoria electorală, doar mai puțini de 50% dintre cetățenii care au avut dreptul de vot au votat. Se pare că simpatizanții vectorului rusesc de dezvoltare a țării pot fi înscriși semnificativ în mai puțin de o treime din populația Moldovei: 1/6 parte, pentru a fi mai exact. Acești factori indică în mod clar tendința schimbărilor în conștiința politică a Republicii Moldova. Tinerii și oamenii de vîrstă mijlocie se comportă mult mai pragmatic, spre deosebire de generația sovietică, care aspira la Rusia. În diverse grupuri sociale, există o îndoială în creștere cu privire la capacitatea Moscovei de a asigura bunăstarea necesară a Moldovei de astăzi, fără a o împărți în tabere politice. La originea rezultatelor neconcludente al PSRM sunt aspecte fundamentale. Încă o dată, schemele simple "alb-negru" s-au dovedit a fi inconsecvente, bazate pe pariul nesăbuit, pe o singură forță politică, sperînd să întoarcă țara spre est dintr-o singură lovitură. Aici, exemplul recent al Ucrainei este cel mai indicat, iar pentru tehnologii politici ar trebui să devină o axiomă. Pe calea punerii în aplicare al acestui model simplificat de către strategii ruși, se pare că nu i-a pus în gardă faptul că stăpînul autocratic al Republicii Moldova, Vlad Plahotniuc, a creat oarecum pentru socialiști "condiții de seră" pe flancul stîng și din timp le-a pregătit rolul și nișa corespunzătoare, - evident în interesul său. Cu zece ani în urmă, alianța de la guvernămînt, cu sprijinul activ al UE și al SUA, a preluat puterea comuniștilor, și cu siguranță că nu o vor "cadona" lui Igor Dodon la alegerile din 2019. În realitățile post-sovietice, concentrarea tuturor resurselor într-un singur proiect politic, este o decizie deliberată și extrem de riscantă. Este mult mai ușor să faci față unui partid sau unui politician decît să neutralizați o rețea de formațiuni în diferite segmente ale societății moldovenești. Interesant este că, Transnistria, în 2019 mai mult ca oricînd, a manevrat activ între cererile de la Moscova și Chișinău. Ca rezultat, "grupurile mobile ale alegătorilor" de pe malul stîng, care au sosit conform sondajelor în rînduri ordonate, au dat mai mult de jumătate din voturile sale partidului socialist pro-rus. Cu toate acestea, în circumscripțiile cu mandat unic, au votat pentru candidați independenți (vorbesc despre apropierea lor de Partidul Democrat, dacă este așa, vom afla în curînd). Judecând după reacția ACUM și PSRM, implicarea Republicii rebele în procesele electorale de pe malul drept nu a fost deloc atrăgătoare pentru politicienii moldoveni care au uitat de pretențiile lor oficiale asupra Transnistriei în timpul alegerilor parlamentare. Cazul 2019 este extrem de curios pentru experții politologi. În ultimii zece ani, ideea implicării electorale a transnistrenilor în alegerile din Moldova ca un fel de "cotă de aur" cîștigătoare a fost aplicată în mod activ, însă aproape că nimeni nu a analizat în mod serios efectele unei asemenea incluziuni politice a Malului Stîng. Aceste alegeri au devenit o bună oportunitate de a testa în practică amploarea influenței electorale a Transnistriei. După cum s-a dovedit, o astfel de "influență" a fost extrem de exagerată. Participarea transnistrenilor la alegeri a creat într-adevăr un "zgomot" puternic de informație, dar nu a produs nici un efect "geopolitic", fără a afecta în mod conceptual echilibrul forțelor politice în viitorul parlament. Toți au rămas la locurile sale. Pentru Igor Dodon, 24 februarie a fost o înfrîngere neașteptată și, prin urmare, foarte dureroasă a ideilor și proiectelor purtate de campania electorală a socialiștilor. O politică externă echilibrată, o republică prezidențială, "Moldova neutră", "pachet mare" și "reintegrare ușoară" a Transnistriei a găsit sprijin în mai puțin de o treime din țară, luînd în considerare doar 50% din alegători. După cum se știe, potrivit rezultatelor celei de-a doua runde a alegerilor prezidențiale din 2016, peste 800 mii de moldoveni au votat pentru candidatura lui I. Dodon, iar în alegerile parlamentare, Igor Dodon a primit aproape jumătate din numărul alegătorilor. Ideile socialiste în sine sunt în multe privințe bune și înțelese și într-o oarecare măsură au găsit un răspuns din partea partenerilor internaționali. Cu toate acestea, se pare că tecnologii politici ai socialiștilor au fost, de asemenea, ghidați de conceptul general de a juca "atuul" dintr-o dată. Ca rezultat, scenariul clasic, tot  s-a amestecat într-o singură încurcătură politică, pe care alegătorul moldovean de rînd nu l-a înțeles. Care este motivul declinului rapid al puterii pro-rusești este o întrebare bună pentru experți, dar este greu de contestat faptul că societatea moldovenească își pierde interesul față de vectorul estic de dezvoltăre. Vlad Plahotniuc este considerat principalul beneficiar al alegerilor parlamentare, care inițial nu promite PDM nimic bun. Cu toate acestea, dacă în 2014 democrații au putut să recruteze 19 mandate modeste, de data aceasta aproape că s-au dublat rezultatele, luînd în considerare proiectul tehnic "ȘOR". Rezultatul democraților este exact cazul în care rezultatul principal al alegerilor nu este numărul de președinți de partid în parlament. După cum se știe, în 2017 PDM a reușit să realizeze reforma electorală și să consolideze sistemul mixt avantajos pentru sine. Democrații au reformat domeniul politic și au obținut legalitatea PDM ca bază pentru toate posibilele opțiuni de coaliție în parlament. În plus, Vlad Plahotniuc a arătat Washingtonului și Bruxellesului că este "gata să se schimbe" și a arătat că sentimentele pro-occidentale ale societății moldovenești sunt mai puternice decît cele pro-ruse. Democrații au reușit să organizeze alegeri în așa fel încît Moldova să pară pregătită pentru integrarea în instituțiile euro-atlantice și cele europene, sub conducerea liderului PDM. Plahotniuc speră că va fi capabil să se reabiliteze în ochii partenerilor săi, iar evaluările lor corecte asupra rezultatelor alegerilor arată clar că nu există nimic imposibil în ideile principalului oligarh al Moldovei.