Transnistria va cere Moldovei "pocăință" și compensații?

Principala / Analize / Transnistria va cere Moldovei "pocăință" și compensații?
La Priștina și la Tiraspol au reamintit despre conflictele militare de pe teritoriul lor în anii 1990. La 16 mai, parlamentarii din Kosovo au votat în unanimitate în favoarea unei rezoluții condamnând "genocidul" pe care, potrivit Priștinei, autoritățile sârbe le-au comis pe teritoriul țării în 1998 și 1999. În textul rezoluției, parlamentarii kosovari au cerut ca Belgradul să plătească despăgubiri pentru daunele provocate în timpul ostilităților. În același timp, parlamentarii au propus să declare 15 ianuarie "Ziua genocidului în Kosovo". Speakerul legiuitorului kosovar, Kadri Veseli, care a inițiat rezoluția, a subliniat că comunitatea albaneză "riscă să piardă dovezile suferințelor de la sfârșitul anilor nouăzeci", așa că este necesar urgent să formeze o comisie pentru colectarea dovezilor despre "crimele statului sârb". "Scopul principal al comisiei de stat este de a colecta date despre ceea ce a comis Serbia în Kosovo. Este necesar ca pentru aceste crime să răspundă în fața curții noastre internaționale și a adevărului. Comisia are puteri nelimitate. În curând, va fi elaborată și adoptată o lege, care va reglementa activitatea sa. Scopul final este arestarea și pedepsirea infractorilor pe baza raportului său ", -a spus vorbitorul. În mod separat, vorbitorul a spus că pedepsirea infractorilor implică formarea unui tribunal internațional. În același timp, s-a observat că, în viitorul apropiat, autoritățile din Kosovo vor proceda la înființarea unui muzeu al genocidului și a unui centru memorial. Pristina "aruncând" în domeniul public tema reparațiilor și a crimelor de război a coincis cu suspendarea efectivă a dialogului dintre Serbia și Kosovo. După cum se știe, recent, contururile unei posibile soluționări finale au început să vadă în jurul acestui conflict, care este promovat în mod activ de către jucători internaționali. Cu toate acestea, odată cu apropierea deznodământului, tot mai multe dispute apar atât în cadrul elitelor sârbe, cât și în cea a clasei politice din Kosovo. Punctul de plecare în cadrul modelului propus al unui acord cuprinzător este schimbul de teritorii diputate între Belgrad și Priștina, care ar trebui să permită trecerea la "coarda" finală a reglementării - recunoașterea reciprocă. După cum au arătat rezultatele summitului de la Berlin, părțile au adoptat poziții de extremă asupra problemei schimburilor teritoriale, amânând astfel perspectiva semnării acordului bilateral final. În condițiile actuale, Belgradul a început din ce în ce mai des să joace rolul de "victimă", sugerând și de presiunea din partea tuturor părților și refuzul de a merge la recunoașterea provinciei Kosovo fără a primi de la Priștina nimic în schimb. Reacția kosovarilor nu s-a lăsat așteptată mult timp, și în ajunul deciziilor lor cele mai importante, ei au decis să facă presiuni suplimentare asupra Serbiei. Priștina afirmă cu tărie că ea a fost victima conflictului și de ce să ceară concesii teritoriale de la Kosovo - "aceasta este o blasfemie". O poveste asemănătoare în relațiile sârbo-kosovare din anumite motive poate avea o evoluție similară în cazul unei reglementări transnistrene. În plus, elementele individuale asociate cu memorializarea evenimentelor de la începutul anilor 1990 pe malurile Nistrului au o consolidare mult mai serioasă. Astfel, spre deosebire de Priștina, Tiraspolul a organizat la Moscova, în 1993, "Tribunalul Public asupra agresiunii moldovenești împotriva Transnistriei". Atunci, RMN nerecunoscută a cerut comunității internaționale să recunoască genocidul poporului transnistrean. Dacă kosovarii se gândesc doar la expunerea problemei genocidului, pe când un muzeu asemănător al tragediei din 1992 funcționează deja de mult timp în Bender. În Transnistria, în ultima vreme confruntarea militară cu Moldova era reamintită din ce în ce mai des, "împingând" interpretarea sa proprie asupra cauzelor și conținutului conflictului în discursul socio-politic. Dovada că autoritățile actuale din regiunea transnistreană nu vor renunța atât de ușor la problema evenimentelor din 1992 este, printre altele, decizia privind introducerea a unei noi zile de comemorare. 2 martie - "Ziua lansării  agresiunei totale a Republicii Moldova împotriva Republicii Moldovenești Nistrene ". În primăvara acestui an, liderul transnistrean Vadim Krasnoselskii i-a adresat lui Igor Dodon, în cadrul convorbirilor de corespondență cu politicienii moldoveni, întrebări cu privire la perspectivele unei reglementări transnistrene. El l-a "întrebat" pe  Președintele Republicii Moldova dacă Chișinăul este gata să ofere o evaluare juridică, politică și istorică a evenimentelor din 1992 și să-i pedepsească pe cei care "ucideau locuitorii pașnici din Transnistria". Este curios faptul că, la fel ca în cazul Serbiei și al Kosovo, discuția inițiată de Tiraspol privind responsabilitatea pentru "trecutul conflictual", a coincis în timp cu inhibarea procesului de negociere moldo-transnistrean, care, mai recent, părea să se termine cu bine. În timp ce dialogul s-a stopat, părțile încearcau într-un fel sau altul să se "înțepe" reciproc, primind argumente suplimentare înainte de a relua negocierile. Cel mai probabil, că succesul acțiunilor de la Tiraspol de a da vina pentru conflictul de la începutul anilor 1990 pe Chișinău va depinde în mare măsură de faptul, dacă va putea să atragă de partea sa în această chestiune principalii actori internaționali, în primul rând Rusia.