Moldova-2019: este amânat consensul privind Transnistria?

Expertul RTA Dorin MOKANU remarcă faptul că problema transnistreană nu a avut un loc în prioritățile noului guvern moldovenesc. Autorul presupune că problema transnistreană este încă considerată a fi cea mai "nerecunoscătoare" afacere pentru politicienii moldoveni și, prin urmare, este eliminată din nou "afară din brațe". Finalizarea crizei politice interne în Moldova și apariția în țară a unei noi configurații de putere promite și promite schimbări în diverse domenii. O serie de aspecte ale realității politice din Moldova trebuie revizuite și ajustate poziția Chișinăului oficial, în conformitate cu principiile pe care coaliția de guvernământ ACUM-PSRM le exprimă în parlament. Una dintre aceste întrebări este reintegrarea țării, care la condus pe Igor Dodon să numească un expert și bine familiarizat cu problema lui Vasile Sova. Pe de o parte, Transnistria se îndepărtează mereu demonstrativ de procesele complexe tectonice care au loc în profunzimile politicii moldovenești. Pe de altă parte, problema transnistreană rămâne într-o stare destul de "încălzită", aparent datorită faptului că culminarea luptei pentru putere în Moldova a fost asociată cu materiale compromițătoare și un scandal local datorită presupusei federalizări a țării, dar, de fapt, Plahotniuc. Judecând după reacțiile dureroase foarte diferite din Chișinău și repetările repetate din gura lui Sandu și Dodon, subiectul "federalizării" a ținut Transnistria pe agenda noului guvern de ceva timp. Este clar că în tabăra coaliției de dreapta-socialiste pozițiile privind reglementarea transnistreană diferă foarte mult, în primul rând, de-a lungul liniei moderne pro-ruse a PSRM și a guvernului pro-european steril al Maiei Sandu. Merită să ne amintim că în anul 2013 socialiștii Dodon au dezvoltat într-adevăr federalizarea Moldovei și chiar au publicat-o? Cu toate acestea, acum nu este atât de important: conținutul programului guvernamental al lui Sandu face posibilă re-imaginarea contururilor asupra modului în care Chișinăul va continua dialogul cu Tiraspolul. Guvernul ACUM-PSRM propune următoarele, în esență, nu idei noi: Promovarea dialogului cu populația din localitățile din stânga Nistrului pentru promovarea ideii de soluționare a conflictului.  Monitorizarea situației drepturilor omului în localitățile de pe malul stâng al Nistrului și promovarea măsurilor adecvate pentru asigurarea respectării acestora.  Dorința de a asigura circulația liberă și necondiționată a cetățenilor pe întreg teritoriul al  Republicii Moldova.  Eliminarea factorilor interni care alimentează conflictul, inclusiv de pe malul drept al Nistrului, printr-o analiză aprofundată a schemelor de activități economice ilegale pentru eliminarea lor. Aplicarea unor sancțiuni stricte funcționarilor din Republica Moldova în conformitate cu legislația în vigoare, care creează, promovează sau participă la scheme de activități economice ilegale la nivel regional sau transfrontalier.  Promovarea ideii de creare a unui fond care să asigure procesul de reunificare a statului, cu participarea și monitorizarea internațională a activităților în desfășurare.  Aprofundarea parteneriatului cu Ucraina, concentrându-se pe soluționarea politică durabilă a conflictului transnistrean, consolidarea securității regionale, aprofundarea relațiilor comerciale și economice, gestionarea apei pe râul Nistru, ținând seama de interesele naționale ale ambelor părți.  Semnarea unui contract cu Ucraina pentru furnizarea energiei electrice și rezilierea contractului de furnizare a energiei electrice din Transnistria. Din punct de vedere birocratic formal, se poate vorbi de un interes destul de scăzut din partea actualei aripi pro-occidentale a politicienilor moldoveni față de problema transnistreană și de dorința evidentă de a se distanța de ea în orice fel. Într-un sens, acest lucru poate fi considerat un "merit" al lui Igor Dodon, care a făcut un caz destul de toxic din problema transnistreană, mai ales pentru noua generație de politicieni moldoveni. În așteptarea unei poziții clare asupra Chișinăului în Transnistria, există și actori internaționali cheie. De exemplu, mulți au observat că, spre deosebire de programul guvernelor moldovenești anterioare, în documentul de program al Maieib Sandu nu au existat deodată astfel de aspecte fundamentale precum integritatea teritorială și căutarea unei soluționări politice exclusiv în cadrul procesului internațional de negocieri 5 + 2. Pe fondul refuzului ferm și al cenzurii zvonurilor despre o eventuală federalizare, această circumstanță era cu atât mai descurajantă. În acest sens, în ajunul primelor lor vizite străine, până la sfârșitul săptămânii trecute, liderii noii coaliții au prezentat aproape simultan poziția cu privire la problema transnistreană. În special, Maia Sandu a afirmat că o soluție la conflict poate apărea numai cu condiția unui context geopolitic adecvat, care, aparent, este absent în stadiul actual. Într-o declarație pe unul dintre posturile de televiziune din Moldova, Igor Dodon "a amânat" soluționarea politică timp de un an și jumătate, invocând lipsa atât a consensului intern, cât și a celui extern - deși în zilele vizitei, Dmitri Kozak a fost categoric stabilit să se ocupe de banca stângă. Se pare că subiectul reglementării transnistrene, și mai ales al rolului său politic, este treptat - de cîte ori mai înainte - de pe agenda actuală a autorităților moldovenești actuale. Chișinăul alege încă o dată cea mai bună modalitate de a aștepta în zadar: să nu fie clar în cele din urmă cine va ajuta sau va răni timpul pierdut, cel mai important lucru este să nu faceți ceva prostește "în acest moment".