Expertul: Germania propune Rusiei să ajungă la un accord cu privier la Transnistria

Sergiu CEBAN Berlinul este de părere că a venit momentul negocierilor privind o rezoluție finală a conflictului transnistrean Ieri a fost cunoscut despre o conversație telefonică între președinții Germaniei și Moldova, Franc-Walter Stainmaier și Igor Dodon. După cum rezultă din mesajul de pe pagina de Facebook a lui Dodon, șefii de stat au discutat „situația politică actuală din Republica Moldova și noul concept al politicii externe a republicii”. Totuși, subiectul cheie al conversației a fost Transnistria. În acest context, Stainmaier a afirmat importanța restabilirii relațiilor dintre Chișinău și Moscova, „fără de care ar fi imposibil să se realizeze o soluționare politică a problemei transnistrene”. În plus, el a remarcat existența unui „consens internațional asupra Moldovei”, care ar trebui să ajute, inclusiv în direcția transnistreană. În calitate de lider informal al Uniunii Europene, Germania a fost, în mod tradițional, alături de România, un actor cheie în regiune și este cufundată activ în procesul de soluționare a conflictului în Transnistria nerecunoscută. Stainmaier cunoaște personal întrebarea de prima dată: în anul 2016, a condus OSCE ca parte a președinției germane a organizației și a făcut o vizită la Chișinău și Tiraspol. Apoi, Berlinul și OSCE au reușit să obțină un succes situațional, dar nu au putut să-l „țină”: în curând dialogul dintre Moldova și Transnistria aproape că s-a oprit din nou, reluându-se în forma sa normală abia la sfârșitul anului 2017. Acum situația diferă. Rolul Germaniei în negocierile privind soarta regiunii a crescut și mai mult după ce diplomatul german Klaus Noikirh a condus misiunea OSCE în Moldova, pentru prima dată în istoria reprezentării organizației în Moldova. În Moldova însăși, a avut loc mult așteptata resetarea puterii politice, care a dus la lichidarea regimului lui Vlad Plahotniuc. El a fost cel care a certat complet Chișinăul cu Moscova și, de fapt, a fost principalul obstacol în calea normalizării relațiilor ruso-moldovenești și, în consecință, la desfășurarea cu succes a negocierilor privind Transnistria. Prin urmare, ultimele contacte ale reprezentanților conducerii Republicii Moldova și Germaniei (Merkel-Sandu, Stainmaier-Dodon), unde subiectul Transnistriei a fost unul dintre principalele, pot fi interpretate ca un semnal elocvent din Germania către Chișinău cu Tiraspol, precum și pentru jucătorii internaționali. În contextul „consensului internațional” menționat de președintele Germaniei și de autoritățile Republicii Moldova loiale atât Occidentului, cât și Estului, potrivit Berlinului, s-a dezvoltat o situație favorabilă pentru a ajunge la un acord politic final pe problema transnistreană. Nu este o coincidență faptul că experții înregistrează deja reluarea discuțiilor informale dintre Rusia și Germania cu privire la viitorul RMT. Cuvintele lui Stainmaier marchează o nouă etapă a așezării transnistrene. De fapt, Republica Federală Germania face un pas fără ambiguitate spre Moscova și invită Cremlinul să se pună de acord în sfârșit asupra problemei transnistrene, omorând astfel mai multe păsări cu o singură piatră. În  anul 2019, finalizarea curând a negocierilor privind Kosovo devine din ce în ce mai clară - este de așteptat ca Belgradul și Pristina să ajungă în sfârșit la recunoaștere reciprocă, ceea ce va transforma pagina conflictului kosovar și va deschide calea către Serbia către UE și alte structuri occidentale. Aparent, tocmai pentru o astfel de opțiune, Belgradul va fi foarte greu de înclinat Kosovo - principalul aliat al Washingtonului. Pe de o parte, în UE, aceștia vor saluta o soluționare în Kosovo și vor contribui la acest proces în orice mod, dar acesta este încă „nu războiul lor”: NATO și Statele Unite joacă un rol esențial în problema Kosovo, dar nu și la Bruxelles, mai puțin Berlin. Germania și UE au nevoie de propria lor poveste de succes în soluționarea conflictelor teritoriale, inclusiv Transnistria și Donbas. În același timp, așezarea transnistreană rămâne o zonă de interes special pentru Germania – în anul 2010, liderul german Angela Merkel a abordat în mod vizibil acordul de principiu asupra Transnistriei în cadrul „inițiativelor mezeberg” în comun cu președintele de atunci al Federației Ruse Dumitru Medvedev. După aceasta, situația s-a schimbat dramatic de mai multe ori, dar din  anul 2018, zvonurile despre o posibilă repornire a dialogului ruso-german asupra Transnistriei au circulat activ în comunitatea de experți. Pentru Angela Merkel, rezolvarea conflictului din Moldova poate fi o realizare geopolitică vizibilă într-o carieră care se încheie evident. Din punct de vedere practic, conflictul din jurul din Stânga Nistrului a fost considerat de mult timp poate cel mai promițător caz de reîncărcare a relațiilor dintre Bruxelles și Moscova, care au fost rău afectate de criza ucraineană. Problema transnistreană în sine ar putea deveni un prolog pentru schimbările fundamentale în Donbas, care rămâne principalul „punct dureros” al spațiului european modern. Momentul de a începe, drept, puterea s-a schimbat la Kiev și Chișinău, iar noii lideri ai celor două țări se străduiesc să obțină un succes tangibil. În acest sens, putem presupune că un patronaj clar al noii coaliții de putere de la Chișinău este un fel de contribuție inițială a UE și Berlin, primul pariu pe masa de negocieri cu Moscova. Partea europeană încearcă să consolideze stabilitatea noii coaliții de guvernare prin sponsorizarea generosă a guvernului Sandu, astfel încât în anul ​​2020 Chișinăul să se apropie de o așezare transnistreană într-o stare de unitate politică internă și stabilitate relativă. În plus, UE este în mod evident pregătită să garanteze natura restrânsă a politicii externe a Moldovei, ceea ce nu va permite repetarea cursului anti-rus al regimului de guvernare anterior . Acum se pune întrebarea care va fi răspunsul Cremlinului și ce anume Moscova este gata să pună în discuție negocierilor cu privire la viitorul Transnistriei.