La Chișinău au egalizat stalinismul și națizmul. Moldova a fost lipsită -de ultima speranță de unitate?

Dorin Mocanu, RTA: Situația din Moldova rămâne dificilă - deși coalițiile ACUM și PSRM au reușit să-l expulseze pe Oligarhul Plahotniuc cu sprijin internațional, situația socio-economică actuală nu s-a schimbat peste noapte. Și deși a venit timpul ca politicienii moldoveni să se concentreze doar pe probleme practice importante, guvernul moldovean nu ocolește aspectele „mai relevante” și mai degrabă picante ale naturii ideologice și istorice, fără de care politica moldovenească nu mai poate fi imaginată. La 14 august, guvernul moldovean a decis să declare următorul 23 august drept „Ziua amintirii victimelor stalinismului și națizmului”, alăturându-se deciziei Parlamentului European din anul 2009. Anul acesta se împlinesc 80 de ani de la semnarea infamului Pact Molotov-Ribentrop. În ultimele decenii, documentul a devenit în repetate rânduri un obstacol pentru politicieni și puteri, devenind pe bună dreptate un simbol al trecutului istoric întunecat al Europei, când două regimuri totalitare au forțat „în viață” țări și popoare divizate. Astăzi, guvernul moldovean a ajuns sub același baner cu interpretări europene ale evenimentelor din acei ani, care au tras de mult timp un semn egal între comunism și național-socialism. În plus, Chișinăul a simpatizat cu frații români, fiind de acord că 23 august a anului 1939 a fost unul dintre cele mai tragice episoade pentru București și Chișinău - români de pe ambele maluri ale Prutului. Este nechibzuit să negăm că decizia adoptată are mult mai multă politică decât istoria, iar noile autorități moldovenești au acceptat-o ​​ca un manifest de acord necontestat cu principiile și interpretările europene din istoria secolului XX. Desigur, guvernul Sandu a avut și motive tactice legate de necesitatea mobilizării și susținerii spiritului electoratului pro-european în așteptarea alegerilor locale. Este semnificativ faptul că decizia de la Chișinău, chiar dacă a fost pregătită în prealabil, a fost publicată a doua zi după ședința în administrația prezidențială, Igor Dodon, unde a discutat cu colegii săi care au organizat evenimente în perioada 23-25 ​​august, în onoarea a 75 de ani de la eliberarea Moldovei de sub fascism. Într-un mod atât de nepretențios, reprezentanții majorității conducătoare au combinat întristări și bucurii la o singură dată într-o țară mică. În timp ce o parte a societății și a politicienilor vor depune coroane la monumentul  lui Ștefan din Chișinău în proces de doliu, cealaltă jumătate va onora soldații armatei roșii staliniste și va ridica un monument eroilor eliberatori în fața Academiei de Științe a Moldovei. 23 august este o zi specială nu numai pentru întreaga Europă, ci și pentru istoria Moldovei. După respingerea ca urmare a Pactului Molotov-Ribentrop din România Regală, o parte din Basarabia a fost unită cu Transnistria de pe stânga Transnistriei într-o singură republică unitară. De asemenea, nu există o poziție unică în această privință în societatea moldovenească modernă: unii consideră că crearea RSSM a permis Moldovei moderne să-și câștige independența actuală, în timp ce alții consideră sfâșierea forțată a provinciei basarabene din România ca o dramă istorică pentru întregul popor român. În anii independenței Chișinăului după prăbușirea URSS, astfel de dispute nu au apărut: atunci parlamentul moldovean a negat dur orice influență sovietică și a recunoscut crearea RSSM ca fiind ilegală, precum și Pactul Molotov-Ribentrop. Graba în această chestiune i-a jucat la mîina autorităților de la Tiraspol, care astăzi insistă asupra faptului că ar fi "benevol" renunțarea Chișinăului la teritoriul din Stînga Nistrului. Este posibil ca în urmărirea aprobării de la Bruxelles prin gesturi similare de loialitate, accentele imprudente ale guvernului Sandu în anumite date istorice să se transforme din nou în consecințe neplăcute pentru unitatea statului. În creuzetul polarizării societății moldovenești care continuă, elitele moldovenești aruncă doar lemne în foc, adăugând argumente pentru adversarii rabiți ai integrității teritoriale și furnizând din neatenție Tiraspolul motive pentru a face declarații zgomotoase despre „Moldova pro-română”. Aparent, politicienii moldoveni nu reușesc în mod mizerabil să testeze tenacitatea și neutralitatea politică în raport cu durerea pentru societate și subiectele clar geopolitice. Poporul moldovean, ca și până acum, se așteaptă la experimente cu istorie, geopolitică, limbă și alte aspecte care privesc țara de orice perspectivă de integritate socio-politică suplimentară.