Tranșa de poticnire. Ce nu este în regulă cu acordul Moldovei și FMI?

Marina DRAGALIN Acordurile cu Fondul Monetar Internațional pot costa prea mult pentru Moldova „Decongelarea” ajutorului internațional a devenit, fără îndoială, una dintre cele mai notabile realizări ale noii conduceri moldovenești. Banii din străinătate veneau la îndemână: „inteligența economică” rapidă imediat după tranzitul puterii a descoperit starea deplorabilă a tezaurului de stat, epuizat de alegeri și de „transformările” democraților. Este suficient să spunem că pentru punerea în aplicare a legii numai pentru salarii este necesar un miliard de lei suplimentar. În general, potrivit ministrului de profil, Natalia Gavriliță, gaura financiară din buget este estimată la miliarde de lei. Este clar că rezervele interne ale țării nu vor fi suficiente pentru a îndeplini toate obligațiile statului și, în același timp, pentru a nu reduce din articolele sociale. Prin urmare, noua coaliție de guvernare a identificat inițial drept una dintre prioritățile politicii sale restabilirea relațiilor cu donatorii financiari. În primul rând, vorbim despre FMI, fără o cooperare cu care sprijinul Uniunii Europene și al altor parteneri este imposibil. Acest obiectiv a fost realizat destul de rapid: deja în iulie, imediat după activitatea misiunilor de evaluare a Fondului, a devenit cunoscut despre tranșa de 46,5 milioane USD până la sfârșitul anului. Ca de obicei, succesul a avut o față în formă sub forma unui pachet de cerințe FMI pe care Moldova va trebui să le îndeplinească în viitorul apropiat. Conținutul lor este păstrat secret, dar nu este dificil de ghicit că, în condițiile unei economii „scufundate”, Chișinăul nu și-ar putea stabili condițiile. Cel mai probabil, formularea vagă despre „stabilizarea finanțelor publice” și „buna guvernare a sectorului bancar” ascund surprize neplăcute pentru rezidenții Republicii Moldova. Faptul că există acorduri cu Fondul este evident de primele modificări ale politicii fiscale (conform guvernului, convenite cu FMI), care au provocat deja rezonanță gravă în societate. Banca Națională, la instrucțiunea directă a oficialilor FMI, a ridicat rata de bază de la 6,5% la 7,5%, ceea ce a afectat împrumuturile pentru întreprinderile mici și membrii programului Prima Casă. TVA pentru hoteluri și restaurante s-a dublat, amnistia fiscală a fost răsturnată peste noapte. Recomandările tradiționale ale FMI sunt, de asemenea, înfricoșătoare pentru reducerea plăților sociale și creșterea tarifelor, despre care oficialii vorbesc în mod deschis. Condițiile acordurilor cu FMI s-au dovedit din nou a fi dure pentru Moldova, lucru confirmat de noua discordie din rândurile coaliției de guvernământ cu privire la relațiile cu Fondul. Guvernul Maia Sandu, obligat să ceară scuze pentru măsurile nepopulare din economie, învinovățește regimul anterior pentru toate, iar pe de altă parte, insistă că doar cooperarea cu FMI poate întârzia un colaps bugetar. În același timp, socialiștii lui Igor Dodon s-au alăturat criticilor guvernului, considerând acordurile cu Fondul „incompatibile cu interesele naționale”. „După restabilirea relațiilor cu partenerii financiari externi, este important să nu uităm de interesul național. Acordurile cu aceste instituții ar trebui considerate un instrument de îmbunătățire a nivelului de trai al cetățenilor și nu de dragul acordurilor în sine. Și dacă aceste acorduri nu ne permit atingerea acestor obiective, trebuie să fie renegociate și revizuite”, a spus președintele Igor Dodon. Mai mult, la sfârșitul lunii iulie, președintele a declarat public că guvernul a greșit în acord cu întărirea măsurilor fiscale. El a promis că nu va promulga un singur proiect de lege relevant până când nu va fi supus dezbaterii publice. Consilier al președintelui, fostul ministru al Finanțelor, Ion Chicu, a mers și mai departe și, în general, a criticat atitudinea oficialilor FMI față de Moldova, spunând că acestea prezintă condiții inadecvate. Potrivit acestuia, finanțarea de la FMI „va avea consecințele cele mai grave pentru economia țării”. În acest sens, cuvintele fostului vicepremier, economistul Alexandru Muravskii, potrivit căruia FMI ar trebui să fie tranzacționat până la ultimul moment sau „o nouă misiune va sta complet pe cap și vă va atârna picioarele” sună ca un avertisment nefăcut. Acum, mulți politicieni moldoveni solicită o revizuire a cerințelor acordului cu FMI, dar până acum acest lucru pare puțin probabil. Maximul pe care Chișinăul îl poate spera este o schimbare a condițiilor după negocierile din 2020 în cadrul unui nou acord. Cu toate acestea, o criză de critici din partea societății și a partenerilor de coaliție poate face cu adevărat guvernul să se răzgândească, chiar și în fața amenințării unei alte înghețuri în tranșee. Între timp, prețul emisiunii este de 100-150 milioane de dolari americani, care, conform estimărilor preliminare, Moldova va pierde din cauza încetării finanțării bugetare de la FMI, WB și UE. Deși guvernul, în mod evident, nu știe să compenseze astfel de pierderi și, prin urmare, continuă să respecte cerințele FMI. Modificările aduse Codului fiscal, convenite în iulie, vor intra în vigoare în ianuarie anul 2020. În această săptămână, deputații într-o sesiune specială ar trebui să adopte modificări ale bugetului și ale politicii fiscale pentru a avea timp să transfere documentele către Consiliul de Administrație al FMI (în septembrie, el trebuie să ia o decizie finală cu privire la transferul tranșei). În general, Chișinăul funcționează corect: gaurile din bugetul țării trebuie conectate, iar împrumuturile occidentale sunt destul de potrivite pentru acest lucru. Cu toate acestea, strategic, Moldova poate pierde mult mai mult. Punerea în aplicare a cerințelor FMI a dus deja la o indignare socială extinsă și la „fermentare” în rândurile coaliției conducătoare, o parte din care consideră pe bună dreptate cooperarea cu Fondul ca un obstacol în calea creșterii reale a bunăstării cetățenilor. Acum, guvernul cheltuiește rapid creditul de încredere emis de societate pe fondul dezamăgirii crescânde a populației - iar acest lucru în sine creează teren fertil pentru o nouă rundă de criză politică. Într-o astfel de situație, coaliția Sandu-Dodon ar trebui să ia în considerare în mod serios dacă prețul împrumuturilor „gustoase” ale FMI pentru Moldova ar fi prohibitiv.