Expert: blocul ACUM va bloca proiectul Dodon privind reintegrarea Transnistriei

Sergiu ISAENCO Săptămâna trecută, Igor Dodon a spus că administrația prezidențială a pregătit un concept pentru statutul special al Transnistriei ca parte a Republicii Moldova sub forma „autonomiei foarte puternice”. Șeful statului o va discuta cu partenerii săi din coaliția antioligarhică din parlamentul moldovenesc: adică cu blocul ACUM. Nu este un secret faptul că tema reglementării transnistrene este unul dintre pilonii proiectului politic Igor Dodon. De la apariția Partidului Socialist, Dodon a generat în mod regulat diverse concepte pentru reintegrarea stânga - în anul 2013, PSRM a introdus un proiect de federalizare a țării. Preluând deja președinția, Dodon a încercat să facă din președinția slabă, aproape nominală, o instituție funcțională a statului, inclusiv încercând să devină un participant important la negocierile privind Transnistria. Cu toate acestea, încercările constante ale președintelui de a forța politicienii moldoveni să discute modelul de soluționare a problemei transnistrene au provocat doar iritații. În mod intenționat sau nu, dar Igor Dodon nu a făcut decât să consolideze dorința oficialului Chișinău de a amâna acest subiect nepopular în societatea moldovenească, care a devenit și mai toxică și mai periculoasă la momentul răsturnării lui Plahotniuc. Vdeo filmate de o cameră ascunsă în mass-media din Moldova au arătat că Transnistria este un „cartof fierbinte” pentru politicienii care doresc să-l transfere reciproc. O situație similară a avut-o cu noii parteneri socialiști din blocul ACUM, când în primele luni Maia Sandu și Igor Dodon au vorbit despre lipsa unor premise externe necesare pentru o discuție completă asupra formulei pentru soluționarea politică a problemei de pe malul stâng. Dacă vom rezuma toate declarațiile premierului Sandu și ale ministrului Afacerilor Externe și Integrării Europene, Nicu Popescu, devine clar că blocul drept din Moldova nu este pregătit să facă din problema transnistreană o prioritate și să o includă în agenda guvernului. Cu Igor Dodon,  e contrariul. În august-septembrie, după vizita ministrului apărării, Sergiu Șoigu, și declarațiile sale cu privire la depozitele din Colbasna transnistreană, președintele moldovean risipește din nou în mod activ problema „dialogului serios” cu Tiraspolul. Igor Dodon oferă publicului un fel de idee medie și „non-federativă” a „autonomiei sporite”. Aceasta înseamnă că, pentru prima dată după același videoclip în biroul lui Plahotniuc, aparatul președintelui sondează opinia publică și sentimente în tabăra aliaților. Este important pentru Igor Dodon să înțeleagă atitudinea partenerilor față de agenda transnistreană, întrucât retorica șefului de stat la Adunarea Generală a ONU din Statele Unite la sfârșitul lunii mult va depinde de Dumnealui. Are nevoie de toate acestea blocul pro-european? Categoric nu. În acest context, principala sarcină a consilierilor politici ai blocului ACUM este „înghețarea” dezbaterii politice privind soluționarea transnistreană: fiabilă, pentru a nu se „trezi cu renume” și corectă, pentru a nu rupe coaliția. Trebuie amintit că în cursa electorală, Igor Dodon a promovat ideea așa-numitelor „Un pachet mare pentru Moldova”, a cărui prezentare a avut loc chiar la Conferința anuală de la Munhen. Apoi, viitorii parteneri politici ai lui Dodon Maia Sandu și Andrei Năstase au criticat dur proiecția președintelui. Poziția forțelor de dreapta nu s-a schimbat fundamental și se va construi pe simpla considerație că nu poate exista un consens internațional cu privire la Moldova, deoarece în Moldova nu există o intersecție strictă a intereselor puterilor globale. Aici Igor Dodon se sprijină pe promisiunea reciprocă a PSRM și ACUM de a părăsi geopolitica. Ca răspuns la toate ideile președintelui de a „fi de acord” cu privire la viitorul Moldovei cu marii jucători, pro-europenii vor fi perplex, spun ei: „Ce fel de geopolitică?” Prin urmare, conferințele internaționale în spiritul forumurilor despre Siria, Iran sau Afganistan sunt extrem de puțin probabile, iar jucătorii internaționali își vor continua pur și simplu jocul pozițional pe terenul unui stat moldovenesc slăbit. Invențiile președintelui Republicii Moldova, precum „neutralitatea internațională garantată”, așa cum arată istoria memorandumului de la Budapesta, sunt greu de luat în serios. Forțele pro-occidentale din Moldova sunt în mod fundamental convinse că orice proiecte de așezare transnistreană propuse de Dodon sunt „clișeate de cancelaria Cremlinului”. Și sarcina principală a Moscovei, după cum știți, este să își mențină poziția în Republica Moldova, inclusiv prezența militară și influența politică asupra electoratului din stânga. Prin urmare, când Dodon vorbește despre o potențială „poveste de succes în Moldova” în sensul unei așezări transnistrene, în blocul ACUM, Moscova și numai acest lucru vede succesul în acest sens. Este evident că forțele pro-occidentale care domină în Moldova, atât la putere, cât și în opoziție, nu vor accepta niciodată un plan de soluționare în care Transnistria să primească drepturi politice reale în Moldova. Istoria anului 2003 este interesantă în acest sens nu numai pentru că „demonii” s-au aplecat pe Vladimir Voronin în ultimul moment. Oricât de pro-ruși au fost atunci comuniștii, chiar și-au dat seama chiar de la sfârșitul anului 2003 că formatul propus al relațiilor cu Tiraspol va avea ca rezultat o slăbire serioasă a Chișinăului ca centru politic al țării. Cu toate că foștii funcționari PCRM, bineînțeles, nu recunosc acest lucru, este mai profitabil să acuzăm forțele externe pentru tot. Este evident că politicienii pro-occidentali moldoveni vor evita până în ultimul moment tema transnistreană și se vor distanța de ea pe cât posibil, întărind doar delimitarea ulterioară a celor două țărmuri. În acest context, afirmațiile lui Vladimir Bruter, angajat al Institutului Internațional de Studii Umanitare și Politice, potrivit căruia statul moldovean nu poate fi construit mai departe fără participarea Transnistriei, par destul de neplăcut, dar justificat. Potrivit expertului, este imposibil să construiți mai întâi un stat, luând toate deciziile la Chișinău și apoi să oferiți să vă alăturați Tiraspolului. Potrivit lui Bruter, problema transnistreană trebuie rezolvată fie prin întoarcerea teritoriului Transnistriei pe câmpul politic din Moldova, fie prin delimitarea definitivă a celor două maluri ale Nistrului.