Neînțelegere la New York: statutul militar al Moldovei devine mărul discordiei în coaliția ACUM-PSRM

Dorin MOCANU Adresându-se comunității internaționale de pe tribuna ONU, Igor Dodon a încercat să facă plăcere tuturor. Nimeni nu pare să fi reușit. Discursul președintelui moldovean Igor Dodon în cadrul Adunării Generale a Națiunilor Unite a provocat reacții mixte atât în ​​țară, cât și în străinătate. Potrivit politicienilor moldoveni și experților pro-occidentali, președintele a ignorat interesele statului și a folosit o platformă internațională autoritară pentru a-și promova conceptul de „mare pachet pentru Moldova”. Pentru mulți, în mod neașteptat, liderul PSRM a vorbit deschis despre realitatea nepromisătoare în care există Moldova actuală. După 28 de ani de independență, indicatorii socio-economici ai țării arată dramatic: potrivit lui Dodon, statul păstrează semne puternice de dezintegrare. Este adevărat: uitați-vă la cel mai recent sondaj de opinie IMAS, realizat în septembrie. În cazul unui referendum privind unificarea cu România, 30% dintre cetățeni ar vota „pentru” aderarea la un stat vecin. În același timp, 58% dintre moldoveni ar vota pentru aderarea la Uniunea Europeană, 51% - în Uniunea Economică Eurasiatică. Populația moldovenească considera din ce în ce mai mult o binecuvântare „undeva, dacă nu numai independentă”. Și bine, ar fi doar o chestiune a alegerii obișnuite între Occident și Est. Creșterea numărului de „sindicaliști” în societatea moldovenească care susțin ideea reintegrării cu România pare mult mai înspăimântătoare - în ultimii 5 ani s-a dublat. Într-un asemenea ritm, este posibil ca în următorii cinci ani jumătate din țară să devină unionisti. Și în acest caz, există motive reale pentru organizarea unui referendum privind viitorul Moldovei. O reacție destul de acută la Chișinău a fost provocată de cuvintele lui Dodon despre caracterul multi-etnic al statului moldovenesc. Unii experți au văzut acest lucru ca o încercare de a actualiza agenda culturală și lingvistică a Moscovei, care se impune țărilor din spațiul post-sovietic pentru a proteja populația ce vorbește în limba rusă. Politicienii ideologici din Chișinău l-au acuzat pe Dodon că a „încercat” asupra politicii lingvistice pe termen lung a Republicii Moldova. După cum știți, Moldova urmează cu încredere calea creării unui spațiu monolinguistic al limbii române. Ideea de lungă durată a președintelui moldovean cu privire la un statut neutru garantat internațional pentru Republica Moldova, care trebuia să fie rezultatul unei înțelegeri ale liderilor puterilor mondiale, a suferit anumite schimbări. Respectarea regândirii sale a dus la faptul că președintele a cerut să recunoască neutralitatea reală a țării, consacrată în constituție. Acest lucru este echivalent cu faptul că ați abandonat „ideea de rezolvare” anterioară despre o afacere globală în Moldova. În același timp, Maia Sandu a criticat în mod explicit propunerea președintelui: în opinia sa, neutralitatea Moldovei este o alegere în favoarea Transnistriei cu prețul integrării europene, pe care Chișinăul nu are dreptul să o facă. Cei mai mulți l-au criticat pe președinte pentru declarațiile sale despre prezența militarilor ruși. Șeful statului este acuzat de „neîncredere” și de dorința de a camufla o cerere clară din partea Moscovei de a-și retrage trupele și armele din Moldova. Discursul președintelui a anulat de fapt rezoluția Adunării Generale a ONU de anul trecut. De asemenea, a demonstrat viu comunității internaționale, care s-a îndreptat către politicienii moldoveni în anul 2018, inconsecvența politicii externe a țării. Poziția președintelui a provocat o reacție accentuată din partea Maiei Sandu și Andrei Năstase și din partea MAE din Moldova. Cu toate acestea, președintele Republicii Moldova nu a ratat ocazia de a menționa rolul SUA, UE și Rusia în reconfigurarea politică a Moldovei din această vară. Potrivit lui Igor Dodon, un astfel de mecanism ar trebui să fie aplicat și în așezământul transnistrean. O astfel de abordare nu a găsit sprijin în rândul colegilor din coaliție, care au văzut acest lucru ca un risc de „tragere” a Chișinăului din procesul de soluționare și încercarea de a impune o formulă de relații cu Tiraspolul din afara acesteia. Înainte de discursul său la ONU, președintele moldovean a fost inițial într-o situație dificilă, când trebuia să țină cont de interesele Rusiei, de dorința sa de a se legaliza în Occident și de poziția partenerilor de coaliție. Împușcătura în trei iepuri dintr-o dată s-a întors împotriva lui Dodon. Colegii de la ACUM au rămas nemulțumiți de discursul președintelui, criticat atît de liderii partidelor proeuropene, cît și de deputații de rînd și de Ministerul de resort. Se pare că nici partenerii internaționali nu au reușit să-i mulțumească. Internaționalismul lui Dodon, evident, nu a venit la curte, cauzând doar vigilență și suspiciune în rândul actorilor politici cheie. În condiții de confruntare generală, ei așteaptă din partea politicienilor moldoveni o loialitate clară față de acea sau acea tabără și nu discursuri senine despre împăcarea globală pentru binele Moldovei. Și nu contează că aceste discursuri pot fi de fapt un adevăr obiectiv - în 2019 se pare că nimeni nu îl caută.