Ce înseamnă pauza în negocierile privind Transnistria?

Dorin MOCANU Expertul RTA subliniază că, pentru prima dată în mulți ani, nu executivi obedienți ai autorităților de guvernare au mers la negocieri din Moldova, ci oameni ai „vechii formațiuni” cu propriile lor ambiții. În plus, au existat dezacorduri în cadrul coaliției actuale de guvernare. Săptămâna trecută, după o pauză de aproape doi ani, la Bratislava a avut loc o nouă rundă de negocieri privind o soluție transnistreană în așa-numita Transnistria. Formatul 5 + 2, cu participarea Chișinăului și Tiraspolului, precum și OSCE, Rusia, Ucraina și UE cu Statele Unite. Următoarea ședință a fost precedată de o pregătire informațională activă în mass-media din Moldova. Atenția „aprinsă” a rundei de negocieri a arătat că în tabăra de coaliție, problema transnistreană este tratată foarte diferit. Scurgerea presei a proiectului de declarație internațională asupra Transnistriei, pregătit de negociatorul moldovean Vasile Șova, a agravat și mai mult situația. Scandalul document a lansat o serie de conjecturi despre federalizarea iminentă a țării, pentru care democrații care s-au alăturat opoziției au criticat cu înverșunare guvernul. O furtună de indignare a izbucnit și în blocul ACUM și personal cu premierul Maia Sandu. Incidentul cu o anumită declarație „umbră” a lui Șova a devenit un indicator clar că nu există o singură abordare a stâncii în coaliția socialiștilor și pro-europenilor. Ulterior, Sandu însăși a confirmat acest lucru direct, când a adăugat că acum nu există condiții externe sau interne pentru a rezolva conflictul. Cu toate acestea, Igor Dodon, care cu încăpățânare accelerează procesul de soluționare prin fostul său consilier și actualul vicepremier pentru reintegrare, nu este în mod clar de acord cu acest lucru. Având în vedere că subordonarea administrativă a Sovei revine premierului, se dovedește că negociatorul moldovean a plecat în Slovacia cu un mandat de negociere foarte specific, literalmente cu statutul de „servitor al doi maeștri”. Știm rezultatul: după o zi și jumătate de discuții în capitala Slovaciei, părțile nu au convenit asupra protocolului final al ședinței, încălcând tradiția din ultimii trei ani. La prima vedere, totul se datorează numărului mare de probleme care s-au acumulat de la ultima întâlnire de la Roma, precum și schimbărilor politice din Chișinău. Se pare că părțile pur și simplu nu au avut suficient timp pentru a discuta toate problemele și a determina mecanismele de soluționare a acestora. Conform rezultatelor rundei, aproximativ aceeași legendă a fost exprimată de șeful misiunii OSCE în Republica Moldova Klaus Noikirh. Adevărat, pentru prima dată a ținut el însuși conferința de presă, nepermițând negociatorilor să-și dea propria evaluare a reuniunii. Deja, există o părere că Chișinăul și Tiraspol au avut evaluări polare ale rezultatelor rundei, iar OSCE a decis pur și simplu să nu scoată lenjeria murdară din casă. Comentariile publice ale lui Vasily Șova și ale negociatorului transnistrean, Vitaly Ignatyev, ar fi transformat întregul conflict din negocieri. Pentru prima dată de la reluarea de la Berlin în anul 2016, procesul de reglementare transnistreană a întâmpinat contradicții insurmontabile. După cum știți, atunci în capitala Germaniei, negociatorii în formatul 5 + 2 au convenit să se concentreze pe rezultate practice în dialog. Această practică a continuat în protocoalele finale de la Viena și Roma, unde părțile s-au angajat să rezolve la timp probleme dificile. Așa cum a arătat experiența, acest lucru a determinat Chișinăul și Tiraspol să caute compromisuri, inclusiv peste mulți ani de contradicții „istorice”. În mod strict, această abordare a partenerilor internaționali a fost mai în concordanță cu interesele Tiraspolului, care, începând cu anul 2012, promovează ideea tacticii de pași mici - adică rezolvarea problemelor non-politice din sfera socială și umanitară. Drept urmare, absolvenții universității din stânga au avut ocazia să își folosească diplomele în întreaga lume, iar automobilistilor transnistreni li s-a permis să participe la traficul rutier internațional. La rândul său, Chișinăul a rezolvat de asemenea mai multe probleme practice, neforțând mai ales o reglementare politică în mod direct. Cu toate acestea, schimbările din Moldova în iunie a acestui an au dus la o revizuire a abordărilor din trecut. În consecință, apelurile lui Vasile Șova și Igor Dodon pentru a discuta despre statutul politic al Transnistriei sunt auzite tot mai des. Nu se poate exclude faptul că în Slovacia, Moldova a fost împotriva practicii consacrate din ultimii ani și a actualei agende de negociere „non-politice”. Tocmai acest lucru nu a permis, ca și în anii precedenți, să completeze runda cu un document semnat. Drept urmare, părțile nu au închis ședința de la Bratislava și au luat timpul necesar pentru a efectua consultări suplimentare. Situația actuală este un semnal extrem de alarmant pentru o soluționare transnistreană, în care s-au evidențiat schimbări pozitive în ultimii ani. Cel puțin, dar Chișinăul și Tiraspol au mers mai departe pe agenda socio-economică, iar după punerea în aplicare a acestora ar trebui să înceapă în sfârșit să se pună de acord asupra stării malului stâng. Acum, negociatorii moldoveni se așteaptă să sară mai mulți pași simultan, ajungând imediat la o înțelegere politică. Ele pot fi înțelese - noul guvern vrea să arate ceva fundamental diferit de abordările predecesorilor săi (și în special Plahotniuc). Problema este că, în absența consensului transnistrean, chiar și în cadrul coaliției moldovenești, orice astfel de încercare este sortită eșecului, lucru confirmat de experiența reuniunii de la Bratislava. Nu uitați de subiectul preferat al lui Igor Dodon, care apelează în mod regulat la partenerii internaționali cu o solicitare de a-și susține „pachetul mare” în cadrul acordului. Chișinăul se confruntă acum cu o adevărată dilemă după 10 octombrie: fie semnează protocolul reuniunii 5 + 2 și acceptă îndeplinirea angajamentelor asumate de guvernul anterior, fie pune în pericol susținerea Moldovei de la Președinția slovacă în OSCE din cauza eșecului din runda Bratislava. Prima pentru mulți din Chișinău va arăta ca o concesie pentru Tiraspol, iar cea de-a doua amenință cu relațiile reci cu partenerii europeni. Încă o dată, Chișinăul trebuie să facă o alegere, iar dreptul de a greși, se pare, nu se presupune.