Impasul transnistrean: ce s-a întîmplat în Bratislava și cine îl substituie pe guvernul Sandu?

Principala / Analize / Impasul transnistrean: ce s-a întîmplat în Bratislava și cine îl substituie pe guvernul Sandu?
Dorin Mocanu Săptămâna trecută, reuniunea formatului „5 + 2” cu privire la așezarea transnistreană s-a încheiat în capitala Slovaciei. Diplomatul german Klaus Noikirh, șeful misiunii OSCE de la Chișinău, a încercat să evite scandalul și a comentat doar rezultatul eșecului, fără negociatorii Tiraspolului și Chișinăului. Este curios faptul că mass-media moldovenească ocolește eșecul de la Bratislava și numeroase interpretări ale experților nu ajută să înțeleagă cine este cu adevărat de vină  de data asta. Curios, atât Moldova, cât și aliații internaționali își pot deplasa cu ușurință săgețile spre Tiraspol, dar acest lucru nu se întâmplă încă. Există presupuneri că „câinele este îngropat” pe malul drept al Nistrului: nu este o coincidență că Chișinăul s-a despărțit după întâlnire cu un scurt comunicat de presă, iar viceprim-ministrul Vasile Șova nu apare în public și tace. Ce s-a întâmplat la negocierile din capitala Slovaciei? Să începem din contrariul. De mulți ani, participanții internaționali la așezarea transnistreană își construiesc poziția oficială în situația Nistrului pe baza declarațiilor Consiliului de Miniștri al OSCE. Acesta din urmă a fost adoptat anul trecut la Roma și este tradițional în fond: din anul 2016, mediatorii și observatorii au făcut eforturi pentru negocieri orientate spre rezultate privind problema transnistreană, așa cum se precizează în Declarație. În acest sens, fiecare întâlnire a întâlnirii 5 + 2 din ultimii ani s-a încheiat cu un rezultat specific: un protocol care a confirmat intenția Tiraspolului și a Chișinăului de a ajunge la următoarele soluții practice în problemele non-politice. Evident, la Bratislava cu această logică din ultimii ani, cineva nu a fost de acord, și este ușor de ghicit cine. Aparent, vicepremierul moldovean și veteranul așezământului transnistrean, Vasile Șova, a luat o poziție radical diferită, opunând Republicii Moldova tuturor celorlalți participanți la întâlnire. În același timp, demersul delegației moldovenești pare să fi fost o surpriză pentru partenerii internaționali care au urmat logica din ultimii ani și au așteptat rezultate concrete. Având în vedere că formatul 5 + 2 nu se organizează mai mult de o dată pe an și sunt pregătite cu atenție de OSCE, nimeni nu se aștepta la un rezultat negativ al întâlnirii în Slovacia, altfel ar fi fost prevenit din timp. Nu este o coincidență că mulți experți sunt de acord că procesul de negociere dintre Chișinău și Tiraspol a devenit din nou imprevizibil, iar la orizont există riscul unei alte înghețări a relațiilor dintre cele două țărmuri. Această ambiguitate nu se termină aici. Pe fundalul demarchei negociatorilor moldoveni, retorica obișnuită a lui Igor Dodon cu privire la necesitatea apropierii active cu Tiraspol a dobândit un aspect dezagreabil, mai ales dacă se presupune că viceprim-ministrului pentru reintegrare a fost instruit să torpedeze negocierile la președinție. Ignorând demersurile de lungă durată ale partenerilor internaționali care ajută serios Moldova în așezământul transnistrean, Vasile Șova a adus la absurd ideea unui „mare pachet”, care se bazează pe ideea unui acord internațional larg despre Moldova. Situația pare cu atât mai absurdă, dacă amintim că în luna august a acestui an, Vasile Șova, fără acord cu guvernul, a invitat partenerii internaționali să adopte o „declarație generală” a sprijinului Moldovei pentru soluționarea definitivă a problemei transnistrene. Scurgerea în mass-media a acestei idei din culise aproape a provocat un scandal, dar totul a rezultat. Cu toate acestea, o lună mai târziu, la Bratislava, negociatorul moldovean „a răsturnat” cu mândrie participanții internaționali în fața UE și a Statelor Unite, de la care aștepta recent sprijin și chiar semnături în declarația de unificare a țării. Experiența sugerează că „capitalele” nu au fost destul de mulțumite de rezultatul întâlnirii de la Bratislava, iar cererile de explicare și evaluare a comportamentului delegației moldovenești la Bratislava au căzut deja în birourile înalte ale Chișinăului. O dovadă în plus că guvernul de la Chișinău trebuie să răspundă la nu destul de confortabile întrebări, poate fi considerat un conținut proaspăt interviul ministrului afacerilor externe, Nicu Popescu, care a încercat să izoleze cabinetul de miniștri ai Maiei Sandu de cazul neplăcut, punându-i toată responsabilitatea pe sluga lui Dodon Vasile Șova (în vigoare, trebuie să credem, destul de obraznic) Domnul Popescu afirmă elocvent că noul acord de coaliție dintre ACUM și PSRM exprimă un angajament față de tactica a pașilor mici în contactele cu Tiraspol și un accent pe rezultatele concrete în consolidarea încrederii între malurile Nistrului. În plus, potrivit ministrului moldovean, documentul nu spune nimic despre reintegrarea rapidă a țării, negocierile cu Transnistria privind statutul politic și recunoașterea internațională a neutralității Republicii Moldova. Guvernul Moldovei a lămurit că dezbinarea discuțiilor de la Bratislava este în întregime „meritul” numitului președintelui Dodon, care promovează agenda „alternativă” a acordului transnistrean, ignorând pozițiile altor participanți din formatul 5 + 2. Este interesant să vedem cum, în practică, guvernul Sandu răspunde demersului negociatorilor moldoveni, care au supărat serios partenerii politici și economici ai Chișinăului din vest. Până în prezent, se poate susține doar că situația nu se va îmbunătăți fără un consens asupra Transnistriei la Chișinău, precum și o înțelegere a adevăratelor intenții de reintegrare ale viceprim-ministrului. Este posibil ca Vasile Șova, rămânând un oficial al vechii formațiuni, să caute o soluționare politică timpurie a problemei transnistrene - adică încearcă să termine ceea ce a început la începutul anilor 2000. Cu toate acestea, ceea ce a fost bine, astăzi, a condus Chișinăul într-o capcană foarte periculoasă, din cauza căreia Moldova nu va putea doar să ajungă la un acord extern, ci va menține și consensul existent al actorilor cheie cu privire la viitorul malului stâng.