Ce planuri au noile autorități moldovenești în privința Transnistriei?

Chișinăul are planuri grandioase în ce privește reglamentrea transnistreană. La finele acestei săptămâni, Moldova vine cu un nou guvern. Doar câteva zile le-au fost de ajuns socialiștilor pentru a-l promova în funcție de prim-ministru pe consilierul lui Igor Dodon, Ion Chicu, iar acesta din urmă să adune o echipă de „tehnocrați” și să prezinte programul pentru anul care vine. Miniștrii domnului Chicu, au fost în glumă numiți „guvernul consilierilor lui Dodon”, ceea ce este foarte aproape de adevăr - mulți din personalul administrației actualului președinte s-au mutat cu adevărat în organul executiv principal. Este curios faptul că „transferul” invers a avut loc, doar în direcția transnistreană – viceprim-ministru  pentru Reintegrarea în Guvernul lui Sandu, Vasile Șova a revenit în funcția de consilier al șefului statului. Mulți experți consideră că demisia lui Șova este un moment simbolic, care arată dorința Chișinăului de a vedea o dinamică complet diferită în ce privește relațiile cu malul stâng. De multă vreme se știe că tema transnistreană este unul dintre subiectele preferate a președintelui. Dodon de la începutul mandatului său a început să preia procesul de soluționare și, în general, a anunțat unificarea țării, ca fiind una dintre sarcinile prioritare. În același timp, relațiile cu Tiraspol s-au deteriorat de curând, ceea ce a fost în mare parte facilitat de tactica agresivă a lui Vasile Șova în dialog cu reprezentanții administrației regiunii. Timp de cinci luni, procesul de negociere moldo-transnistrean a ajuns aproape într-un impas, ceea ce s-a manifestat clar la întâlnirea eșuată a formatui 5 + 2 de la Bratislava și la conferința inutilă privind măsurile de consolidare a încrederii dintre negociatori, de la Bavaria. Acest lucru a contrastat puternic cu întâlnirea de la sfârșitul lunii octombrie a lui Igor Dodon și a liderului transnistrean Vadim Krasnoselski, care, surprinzător, a avut loc într-un mod destul de prietenos și cu compromisuri din partea Chișinăului. Dodon a promis că va rezolva mai multe probleme acute de care se plâng politicienii de pe malul stâng și în curând s-a aflat despre închiderea mai multor dosare penale împotriva oficialilor transnistreni. La rândul său, Tiraspol a făcut câteva concesii pentru proiectul de infrastructură, care leagă Benderul transnistrean și Varnița Moldovei. Probabil, aceasta este imaginea relațiilor cu Tiraspol pe care Igor Dodon ar dori să le vadă în următorul an electoral. În acest sens, numirea lui Alexandru Flenchea ca vicepremier pentru reintegrare pare să fie cât se poate de logică. Flenchea este un funcționar și un specialist destul de experimentat, care a fost implicat de mult timp în negocierile Chișinăului și Tiraspolului. Spre deosebire de Șova, el nu este politician, în plus, fără „bagajul de negociere” bogat al predecesorului său. Un astfel de candidat este mult mai potrivit pentru rolul unui executant ethnic, care va asigura predictibilitatea în direcția transnistreană. Un astfel de turnaj nu arată spontanietate. Dimpotrivă, Igor Dodon, ca întotdeauna, are planuri concrete privind dialogul cu Tiraspolul. Noul guvern moldovenesc se confruntă cu provocări dificile în toate direcțiile. Cel puțin, noul Cabinet de miniștri trebuie să arate rezultatul pe parcursul anului următor, pentru a justifica nașterea trecătoare în urma epavei tinerei coaliții ACUM-PSRM. Socialiștii trebuie să explice că totul nu a fost în zadar, iar criticile pro-europene nu au fost întâmplătoare. În plus, noul guvern va crea un context pozitiv înainte de următoarele alegeri și îl va prezenta pe președintele Dodon cu suficiente cărți de atu pentru a fi reales în funcția sa. Pentru care trebuie să lupți cu aceiași Maia Sandu. Astăzi, problema fundamentală pentru noul guvern din Moldova, poate fi legitimarea în ochii partenerilor internaționali. Moscova, Bruxelles și Washington au creat ceea ce socialiștii și democrații au distrus și înlocuit acum. Acum, Igor Dodon și asociații săi nu trebuie doar să explice ce s-a întâmplat de fapt, ci și să obțină locația partenerilor externi. Nu este o coincidență că unii experți prezic noi probleme cu finanțarea europeană a Moldovei odată cu venirea la putere a guvernului socialist, în timp ce alții se întreabă referitor la atitudinea Moscovei față de pașii îndrăzneți ai Moldovei. În aceste condiții, direcția transnistreană ar putea deveini,  doar un generator de rezultate pozitive pentru noul guvern și o șansă în favoarea „prietenilor” internaționali. Dacă Igor Dodon reușește în cele din urmă să "preia controlul" dialogului cu Tiraspol și să obțină o soluție la o serie de probleme majore în relațiile dintre cele două maluri, noul guvern va avea ce să le arate alegătorilor și cum să-și confirme viabilitatea, către participanții externi ai reglementării moldo-transnistrene. „Părerea” intractabilului Vasile Șova din funcția de viceprim-ministru pentru reintegrare și construcția neașteptată în dialogul lui Igor Dodon cu liderul malului stâng Krasnoselski se încadrează perfect în această logică. Nu se poate exclude că președintele Republicii Moldova a decis să pregătească terenul pentru compromisurile cu Tiraspol în prealabil, chiar înainte de deplasarea puterii către PSRM. Apariția pe postul de negociator șef al Chișinăului a unui contractant tehnic în persoana lui Alexandru Flenchea este o garanție că Chișinăul va putea genera constant „pozitiv” în direcția reintegrarii, să țină cont de dorințele mediatorilor internaționali și să prevină derapajele inutile cu autoritățile din Transnistria. În lumina unor astfel de transformări, nu poate fi exclus faptul că vor încerca să facă în 2020 la Chișinău un moment de descoperire fără precedent în direcția transnistreană. Singura întrebare este cât de stabilă se va dovedi puterea creată de socialiști și dacă Igor Dodon va putea menține contactele cu Tiraspol într-o manieră mai mult sau mai puțin pașnică.