Economia Moldovei va fi salvată prin împrumuturi din vest și est

Marina DRAGALIN Salvarea înecului nu este neapărat munca înecului, crede în guvernul lui Chicu Săptămâna trecută, bugetul „investiții” pentru  anul 2020 a fost aprobat în Moldova. Aproximativ 7,5 miliarde de lei din deficitul conținut în document ar fi trebuit să provoace îngrijorare în rândul experților și publicului. Toată lumea este interesată de modul în care guvernul lui Ion Chicu intenționează să acopere lipsa fondurilor bugetare. Răspunsul este însă banal: judecând după declarațiile oficialilor, principala sursă de umplere a deficitului este ajutorul partenerilor străini. În primul rând, Fondul Monetar Internațional, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, Banca Europeană de Investiții, Uniunea Europeană, Rusia, China și chiar Belarus. În același timp, lipsa informațiilor cu privire la acordurile, termenii și condițiile specifice pentru furnizarea finanțării nu face decât să alimenteze o lipsă de încredere în capacitatea noului guvern de a face față economiei decolorate a țării. Povestea împrumutului rus pentru Moldova este orientativă. A început după vizita premierului Ion Chicu la Moscova, pe 20 noiembrie. Apoi, președintele Igor Dodon și premierul însuși au declarat în mod deschis disponibilitatea Rusiei de a aloca Moldovei 500 de milioane de dolari pentru proiecte de infrastructură, din care 350 de milioane deja în anul 2020. Cu toate acestea, în câteva zile, promisiunea de bani reali s-a transformat într-o intenție modestă de a deschide o linie de credit. Și dacă Igor Dodon speră încă la finalizarea negocierilor până la sfârșitul anului, atunci Ion Chicu se așteaptă să semneze acordul doar la începutul lucrărilor de construcție. Comunitatea de experți din Republica Moldova se preocupă să observe evoluția situației. În primul rând, toată lumea își amintește de notoriosul „landromat”, care a permis spălarea a 20 de miliarde de dolari în patru ani. În al doilea rând, jumătate de miliard de dolari în creditul rusesc va crește datoria externă a Moldovei cu o treime simultan. Și în al treilea rând, în contrast cu obișnuitele finanțări occidentale, împrumuturile din est pentru Moldova sunt terra incognita. Federația Rusă este un creditor cu experiență și, având în vedere modelul de creditare rusesc flexibil și imprevizibil, Chișinăul nu va scăpa de reformele virtuale ca în cazul europenilor. Astăzi, cel puțin 17 țări sunt debitori către Rusia, cu datorii totale de aproximativ 27 de miliarde de dolari. Cel mai mare debitor este Belarus, cu 7,55 miliarde de dolari, pe care vara aceasta a trebuit să îl împrumute din China din cauza refuzului Moscovei de a refinanța partea actuală a datoriei. Pe locul doi se află Ucraina, care are datorii de 3,7 miliarde de dolari. Conform versiunii rusești. Kievul însuși a numărat doar 0,61 miliarde de dolari pentru aprovizionarea cu gaze în anii 90, pe care le-a rambursat sistematic ca urmare a închirierii de către Rusia a bazei Flotei Mării Negre în Crimeea până în martie a anului 2014. Venezuela plătește pentru arme, Bangladeș  și Ungaria pentru centrale nucleare și India pentru împrumuturi sovietice. Moscova iartă datoriile față de unii, de exemplu Nicaragua, Angola, Vietnam, Irak, Afganistan. În total, aproape 100 de miliarde de dolari au fost scrise în 23 de țări din anul 1996. În plus, Cuba a iertat un record de 30 de miliarde, iar restul de 3,5 miliarde vor fi majorate în 10 ani și returnate sub formă de investiții. Prin urmare, este dificil de a prezice dezvoltarea relațiilor de credit între Moscova și Chișinău. Mai mult, experții sunt îngrijorați de modul în care anunțul acestui împrumut va afecta relațiile Moldovei cu alți parteneri de dezvoltare, mai ales dacă acestea sunt deja mixte. Este, în special, Fondul Monetar Internațional. Săptămâna trecută, premierul Ion Chicu a discutat cu șeful misiunii FMI Ruben Atoian despre extinderea cooperării, a convenit asupra următoarei misiuni a experților fondului în Moldova la începutul anului 2020 ... și a spus imediat presei că nu exclude o pauză în relațiile cu FMI. „Suntem hotărâți să investim sume importante de bani în sfera socială. Dacă FMI este flexibil, vom continua să lucrăm cu fondul. Dacă nu există o astfel de flexibilitate, atunci nu putem exclude o pauză în cooperarea noastră”, a spus Ion Chicu, care anul acesta a devenit unul dintre cei mai mari critici ai acordurilor cu FMI. În acest context, asistența macrofinanciară a Uniunii Europene pare o insulă de stabilitate, cu care totul este mult mai inteligibil și previzibil. În  anul 2019, Moldovei i se vor aloca bani în suma prevăzută la buget în toamna anului 2018, iar dacă Chișinăul își va face „temele”, atunci în anul 2020 va primi 900 milioane de lei planificați de la UE. În plus, potrivit lui Dodon, Moldova va primi împrumuturi favorabile pentru infrastructură în proporție de 1,5% de la Banca Europeană de Investiții și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare. Acesta din urmă a investit deja aproximativ 1,9 miliarde de euro în economia Moldovei. În plus, guvernul Chicu este în discuții cu China pentru a participa la proiectul „Drumul mătăsii noi”, care va necesita implementarea a 300 de milioane de euro în Moldova. „Avem nevoie de finanțare în infrastructură. Am vorbit deja despre construcția a 1.400 km de drumuri, pentru care este nevoie de 1,4 miliarde de euro. Nu credem că putem obține această sumă dintr-o sursă de finanțare”, comentează ministrul Economiei și Infrastructurii, Anatol Usatiîi, asupra situației. S-ar putea să credeți că „moftul” în construcția drumurilor a venit de la guvernul lui Ion Chicu după forumul de investiții al țărilor Parteneriatului Estic din Londra. Aceștia au indicat direct premierului moldovean că, dacă nu există drumuri și infrastructură de înaltă calitate în țară, atunci nu vor fi investiții. Cu toate acestea, judecând după faptul că există deja pregătirile pentru licitații pentru 350 km de drumuri, programul pentru restaurarea lor nu s-a născut la sfârșitul lunii noiembrie, ci reprezintă o regândire banală a drumurilor bune ale lui Plahotniuc. Trebuie să spun, cu un buget semnificativ crescut - din păcate, pe credit - de la 100 milioane USD chiar la 1,4 miliarde de euro. Cabinetul de miniștri este conștient de faptul că aceste investiții vor crește datoria externă a Republicii Moldova de la 25 la 32% din PIB. „Dar vom avea drumuri. Dacă nu facem acest lucru, în cinci ani vom realiza în continuare 35% din datoria externă, dar nu vom avea infrastructură, vom consuma pur și simplu împrumuturi”, recunoaște sincer Ion Chicu. Desigur, Moldova are nevoie de infrastructură, dar nu numai de infrastructură rutieră. Evident, investitorii se sperie nu numai de starea autostrăzii condiționate Pirlița-Nisporeni, ci și de lipsa resurselor de apă, canalizare și forță de muncă din aceeași Pirlița și Nisporeni. Prin urmare, un accent atât de strâns pe drumuri este cel mai probabil asociat mai mult cu componenta de corupție decât cu îngrijorarea pentru automobiliștii moldoveni și străini. Din păcate, acțiunile actuale ale autorităților moldovenești pentru a salva economia, ca orice mișcare într-o mlaștină, nu accelerează decât scufundarea în jos. Mai mult decât atât, noul guvern „tehnocratic” și-a justificat până acum puțin numele. Resuscitarea „drumurilor bune” și obținerea de noi împrumuturi par a fi rețete proaspete pentru a ieși din impasul financiar, iar întregul punct al politicii economice a Moldovei este restrâns la o căutare agitată de noi împrumuturi. În această situație, cu siguranță este posibil să supraviețuim pentru anul 2020, dar șansa de a credita economia țării pentru un „rezultat fatal” crește în fiecare zi.