Noul guvern al Moldovei la răscruce: spre Vest sau spre Est?

Semion ALBU După președintele Republicii Moldova, Igor Dodon era de mult timp înrădăcinată imaginea unui politician care simpatizează Rusia. Însă acțiunile și declarațiile recente ale președintelui și ale noului guvern moldoven strâns afiliate de el aduc corecții vizibile în acest sens. Multă vreme, atât în ​​Moldova cât și în străinătate Igor Dodon, era perceput ca un mare prieten al Kremlinului. În 2014, pe valul sloganurilor pro-ruse, cu partidul socialiștilor în frunte, au fost câștigate alegerile parlamentare. Iar în noiembrie 2016, Dodon însuși a fost ales președinte al Moldovei. Mai mult ca atât, după inaugurare, el a făcut imediat o serie de gesturi simbolice: a ordonat să scoată steagul Uniunii Europene din reședința sa și a făcut prima sa vizită oficială la Moscova. În cadrul unei conferințe de presă în urma unei întâlniri cu Vladimir Putin, Igor Dodon a declarat că Acordul de asociere dintre Moldova și UE nu a dat nimic țării sale și nu a exclus că acesta va fi anulat în viitor. În plus, șeful statului s-a poziționat ca un adversar ferm al cooperării Moldovei cu NATO. El a vorbit negativ despre deschiderea biroului de legătură al Alianței la Chișinău și împotriva participării militarilor moldoveni la exerciții desfășurate sub auspiciile NATO. El a insistat, de asemenea, asupra consolidării internaționale a statutului Moldovei ca stat neutru. După cum știți, implementarea acestor pași a fost împiedicată din lipsa unei puteri reale din partea președintelui Republicii Moldova și din cauza dependenței de aliații politici, care conduceau guvernul. Timp de mulți ani, țara a fost „condusă” de democrați. Dar, în iunie 2019, cu consensul partenerilor internaționali din Moldova, sistemul politic a fost repornit. Vlad Plahotniuc a fugit din țară, iar socialiștii au format o coaliție cu blocul ACUM. Cu toate acestea, cinci luni mai târziu, PSRM „a revenit”, formând, cu asistența Partidului Democrat, un nou „guvern tehnocratic” format în principiu din foștii consilieri prezidențiali. În urma acestei „operațiuni speciale”, Partidul Socialist și Igor Dodon au primit puterea aproape completă în țară. S-ar părea că a sosit  momentul convenabil în care președintele va putea în sfârșit să-și realizeze promisiunile. Dar, în realitate, până acum totul este oarecum diferit. A devenit deja clar că Dodon și echipa sa nu vor face pași drastici la această etapă. Așa că, de exemplu, purtătorul de cuvânt al parlamentului Zinaida Greceanu, la întrebarea dacă este posibil să se bazeze pe consolidarea legislativă a statutului limbii ruse ca limbă de comunicare interetnică în viitorul apropiat, a răspuns că parlamentul se va ocupa mai întâi de problemele economice. Deja nu-i nici vorbă despre refuzul Republicii Moldova de a încheia un acord cu Uniunea Europeană. Și Dodon și Chicu,  și Greceanu la întâlnirile cu ambasadorii străini, reprezentanții organizațiilor internaționale declară acum că relațiile cu Uniunea Europeană și punerea în aplicare a Acordului de asociere cu UE rămân principalele priorități pentru țară. Nu se mai vorbește despre refuzul Republicii Moldova de a încheia un acord cu Uniunea Europeană. Atât Dodon, Kiku, cât și Grechaniy la întâlnirile cu ambasadorii străini, reprezentanții organizațiilor internaționale declară acum că relațiile cu Uniunea Europeană și punerea în aplicare a Acordului de asociere cu UE rămân principalele priorități pentru țară. Este evident „mulată” retorica  „anti-NATO”. Într-un interviu acordat ”Europei Libere”, ministrul Afacerilor Externe și Integrării Europene, Aureliu Ciocoi (întâmplător, consilierul de politică externă al fostului președinte Dodon) a declarat că Moldova va continua să coopereze cu NATO. „Avem un plan individual de cooperare cu NATO, așa-numitul IPAP, nimic nu se schimbă, totul rămâne în vigoare. Continuăm să colaborăm, rămânem un partener de încredere al Alianței Nord-Atlantice ", a declarat Ciocoi. Cooperarea cu NATO  într-adevăr continuă. Astfel, de exemplu, în perioada 11 - 29 noiembrie 2019 la baza militară din Bulboaca, s-au organizat exerciții militare „Instruire comună de schimb combinat - 2019.3”, unde forțele speciale moldovenești s-au antrenat sub conducerea unui grup de personal al armatei americane. Este simptomatic faptul că, pe lângă menținerea cooperării tehnico-militare cu NATO, noul guvern a continuat, de asemenea, linia de presiune asupra pacificatorilor ruși și a grupului operațional al trupelor ruse din Transnistria. Anterior, socialiștii au încercat să nu ridice acest subiect - toată lumea își amintește de scandalul când Dodon a uitat să menționeze trupele ruse în discursul său la Adunarea Generală a ONU. Cu toate acestea, la 5 decembrie, la ședința Consiliului ministerial al OSCE de la Bratislava, șeful MAEIE a declarat că Moldova continuă să sprijine retragerea trupelor străine de pe teritoriul său: „Subliniem necesitatea retragerii trupelor străine și muniției lor de pe teritoriul Moldovei, în conformitate cu Tratatul de la Istanbul”. De asemenea, Ciocoi nu a exclus că, în viitorul apropiat, formatul misiunii de menținere a păcii în Transnistria s-ar putea schimba. Astfel, primii pași și declarațiile „puterii pro-ruse” condiționate de la Chișinău se datorează acțiunilor foștilor lor colegi „pro-europeni”. Pe de o parte, păstrarea unei astfel de inerții este de înțeles. Multă vreme Moldova a luat calea consolidării cooperării cu UE și NATO. Au fost luate deciziile relevante, au fost semnate acorduri, în special Acordul de asociere menționate deja cu UE. Este imposibil să opriți această mișcare în același timp, pe care Dodon o înțelege perfect. Mai mult, în 2020, alegerile prezidențiale sunt așteptate în Moldova, iar pregătirile pentru acestea sunt deja în plină desfășurare. Primind puterea deplină, Dodon și-a asumat riscuri politice evidente și responsabilitatea pentru situația socio-economică din țară. Pentru a câștiga alegerile, el trebuie să demonstreze rezultate concrete într-o perioadă scurtă de timp și, evident, fără ajutorul SUA și UE, acest lucru va fi extrem de dificil. Lucrări active sunt deja în curs pentru a atrage finanțare externă pentru implementarea proiectelor de infrastructură. Și Uniunea Europeană și FMI vor ajuta doar la implementarea de către guvernul Ion Chicu a reformelor lansate anterior în cadrul Acordului de asociere cu UE, precum și la menținerea loialității și a altor probleme - cum ar fi retragerea trupelor ruse de pe teritoriul Republicii Moldova. Poate că, având în vedere sistemul de influență îndelungat al Occidentului asupra micii republici post-sovietice sărace, pierzând anual sute de mii de cetățeni plecați în căutarea unei vieți mai bune, președintele înțelege pericolul unei schimbări accentuate în vectorul dezvoltării. Cu toate acestea, istoria recentă a Republicii Moldova amintește rezultatul politic deplorabil al liderilor moldoveni veniți la putere în urma sentimentului pro-rus, dar care nu au îndeplinit promisiunile date alegătorilor. Subliniind poziția sa de „președinte pentru toți moldovenii”, Igor Dodon nu poate decât să înțeleagă că cererea publică pentru o politică externă echilibrată a țării este încă mare. Mai mult, această solicitare nu a fost niciodată implementată de nimeni. Având în vedere „inclinarea” pro-occidentală evidentă a Moldovei, este clar pentru toată lumea că, odată ce este necesar să începi să „nivelezi”. Moldova poate fi considerată un exemplu mondial de referință al crizelor politice prelungite, cu combinații imprevizibile și o enciclopedie de interpretări contradictorii ale legilor țării. Realitatea arată că așteptarea unor condiții favorabile stabile pentru a începe să niveleze „nava” de stat nu este cea mai reușită tactică, mai ales în fața unei furtuni electorale iminente. Mai ales când „cârma” și echipa „tehnocratică” profesională sunt în mâinile tale. Cred că în curând vom înțelege dacă Igor Dodon va repeta calea șerpuitoare, dar destul de previzibilă a predecesorilor săi sau dacă va putea trece de la cuvinte la fapte.