De ce Moldova s-a opus contra Rusiei la ONU

Vladimir ROTARI Moldova nu a susținut rezoluția rusă privind lupta împotriva nazismului la ONU, dar a votat pentru Ucraina cu privire la militarizarea Crimeei și a Mării Negre La începutul săptămânii, Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a aprobat un proiect de rezoluție pregătit de Ucraina privind militarizarea Crimeei și Sevastopolului, precum și a unor părți ale Mării Negre și Azov. 63 de țări au votat „pentru” document, iar 19 „împotrivă” (cu 66 de abțineri). Este curios că printre statele care au susținut această rezoluție, evident, anti-rusească, Moldova a apărut pe neașteptate. Și aceasta nu este prima dată chiar de curând, când Chișinăul a luat o poziție neprietenoasă față de Moscova la ONU. Așadar, luna trecută, Adunarea Generală a adoptat o rezoluție rusă pentru a combate glorificarea nazismului și neo-nazismului. În special, ea a recomandat ca toate țările să ia măsuri „pentru a împiedica revizuirea rezultatului celui de-al doilea război mondial și negarea crimelor împotriva umanității și a crimelor de război comise în perioada sa”. Doar SUA și Ucraina s-au opus în mod tradițional acestui document și 55 de state, în principal reprezentanți ai taberei euro-atlantice, s-au abținut. Printre acestea din urmă s-a numărat Moldova, care, se pare, este departe de a cunoaște de prima dată ororile nazismului. Cu toate acestea, spre deosebire de logică, Chișinăul a ales din nou să acționeze ca urmare a țărilor occidentale, chiar dacă rezoluția rusă a fost în mod clar de-politizată. Reiese ciudat: Igor Dodon și socialiștii care au condus de fapt țara vorbesc mult despre necesitatea restabilirii relațiilor ruso-moldovenești și chiar noul premier Ion Chicu a făcut prima vizită la Moscova. În curând, președintele însuși va pleca în capitala Rusiei. Cu toate acestea, prietenia dintre Moldova și Rusia, potrivit PSRM, continuă să semene cu procesul de primire unilaterală a cadourilor, precum reduceri de gaze și deschiderea pieței rusești pentru mărfurile moldovenești. Și acum șeful statului va merge cel mai probabil în Rusia, în primul rând, pentru a discuta în continuare condițiile pentru acordarea Moldovei unui împrumut de jumătate de miliard de dolari. Și dacă mai devreme o astfel de stare de lucruri ar putea fi încă explicată prin lipsa unor pârghii reale de putere între PSRM și Dodon, astăzi acest argument nu mai este relevant. Este clar că Națiunile Unite s-au transformat de mult mai degrabă într-un instrument decorativ, iar politica reală merge dincolo de competența sa. Cu toate acestea, este foarte indicativ faptul că chiar și în momente atât de simbolice precum votarea la Adunarea Generală a ONU, conducerea Moldovei fie nu dorește, fie de fapt se teme să arate atitudinea schimbată față de Rusia și încetarea vechii retorici anti-ruse. Ca o justificare, noile autorități pot folosi faptul că actualul reprezentant al Moldovei la ONU, Victor Moraru, a fost numit în funcție pe vremea democraților. Cu toate acestea, el, într-un fel sau altul, ar trebui să-și coordoneze activitățile cu Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene, iar din noiembrie a acestui an a fost condus de fostul consilier prezidențial, Aureliu Ciocoi. Prin urmare, cel mai probabil, acțiunile Moldovei la ONU ar trebui recunoscute ca elemente ale „politicii externe echilibrate” despre care Chișinăului îi place să vorbească atât de mult după lovitura de stat antioligarhică. Cu toate acestea, în practică, diferă puțin de perioada domniei democraților. Dorința de a „construi punți de legătură” cu Rusia este bună, dar până acum se realizează doar prin cuvinte. Astfel, Chișinăul continuă să manevreze interesele diverșilor actori geopolitici, în timp ce se ocupă cu regularitate de orientare către Statele Unite și UE. Evident, viitorul politic, inclusiv socialiștii care au ajuns la putere, precum și președintele Igor Dodon, depind în mare măsură de gradul de susținere și asistență financiară al acestuia din urmă. În acest sens, actul de echilibrare al guvernului Chicu în arena internațională pare justificat. Cu toate acestea, există motive să credem că, într-o oarecare măsură, politica externă ipocrită a noilor autorități moldovenești poate acorda dividende pe termen scurt, dar în viitor va ajunge inevitabil la imaginea socialiștilor conducători - și nu numai în ochii Cremlinului.