Dorin MOCANU
Susținătorii unificării României cu Moldova încearcă să formeze un „pumn unionist unic” pentru alegeri. Iar acum a venit momentul potrivit pentru asta
Săptămâna trecută, unul dintre liderii Partidului Liberal din Moldova, Dorin Chirtoacă, a înaintat o inițiativă de unire a partidelor unioniste într-o singură „mișcare unionistă”. Principalul obiectiv al formațiunii este să înainteze la viitoarele alegeri prezidențiale și parlamentare într-o singură forță și să nu piardă „niciun vot”. Potrivit politicianului, aproximativ șapte partide din treisprezece existente și-au dat deja consimțământul preliminar pentru a se alătura proiectului politic general.
Ultimul sondaj al companiei sociologice IMAS a arătat o creștere constantă a sentimentului unionist în Moldova, care a ajuns la o treime din populația țării (34%). Dacă susținătorii anteriori ai uniunii cu România erau considerați un grup politic marginal, care erau simpatizați nu mai mult de 10% din populația țării, în ultimii ani numărul acestora a crescut constant. Pare paradoxal faptul că partidelor unioniste din Moldova li se permite oficial să includă în cartă obiectivul unificării cu România, adică, de fapt, să solicite idei neconstituționale. Aceasta poate fi considerată ca una dintre confirmările suplimentare ale sprijinului tacit al ideilor pro-române dintr-o proporție semnificativă din elitele moldovenești.
În plan politic, purtătorii ideilor unioniste au fost mult timp divizați - și asta în ciuda faptului că un sfert din toate proiectele de partid din Moldova, într-un fel sau altul, mărturisesc unirea cu vecinul lor occidental. Dezbinarea pe scară largă a dus la o pierdere totală la alegerile parlamentare și locale, inclusiv în ”fortăreața”lor de lungă durată - Primăria Chișinău. Rezultatele electorale din 2019 au fost o dovadă clară a crizei profunde din tabăra sindicaliștilor, în urma căreia aproape o treime din populația, care le susțineau ideile nu sunt acum absolut reprezentați de autoritățile de stat din Moldova.
Creșterea continuă a simpatiilor electorale în absența unei reprezentativități clare în sistemul politic, potrivit mai multor experți, indică o creștere treptată a opiniilor unioniste și pro-europene ale alegătorului moldovean. Acest factor stă la baza faptului că ideile unionismului acoperă constant un număr tot mai mare de grupuri diferite ale comunități moldovenești.
În ciuda alegerilor organizate din acest an, situația din Moldova este departe de a fi stabilă, iar atmosfera generală sugerează că următoarea etapă vor fi alegerile prezidențiale la sfârșitul anului viitor. Acest punct este considerat de forțele pro-europene și pro-românești drept o oportunitate convenabilă pentru răzbunarea politică și îndepărtarea lui Igor Dodon și a Partidului Socialiștilor loial lui.
Bucureștiul, cu toată dispoziția sa față de ideea de a absorbi Basarabia la nivel politic, încă încearcă să mențină o anumită distanță. În același timp, încurajează cu fermitate dispunerea cetățenilor statului vecin prin investiții în infrastructură, susținând educația în limba română de la nivelul preșcolarului până la cel universitar și alte proiecte vizate. Principalul pilon politic din țara vecină îl reprezintă atât reprezentanții mișcării unioniste din Moldova, cât și numărul tot mai mare de moldoveni cu cetățenie română. Un alt punct important îl reprezintă extinderea geografiei prezenței sale pe teritoriul Republicii Moldova a Mitropoliei Basarabiei a Bisericii Ortodoxe Române. În același timp, la nivel doctrinar, Moldova este privită din ce în ce mai mult la București ca una dintre direcțiile strategice ale politicii externe și de apărare.
Aparent, totalitatea acestor factori îi obligă pe ideologi și adepți ai sindicalismului din Moldova să se angajeze într-o regândire profundă a activităților lor politice. În viitorul apropiat, rezultatul său poate fi diferit de inițiativele de mobilizare și o regrupare a forțelor pe acest flanc politic. În plus față de aceste procese, conjunctura internațională va impulsiona și cu siguranță, potențialul „bloc unionist” va fi văzut ca o posibilă întărire a forțelor pro-occidentale existente.
Din punct de vedere istoric, elitele moldovenești care pledează pentru păstrarea subiectivității internaționale a Moldovei nu au prea mult timp. În primul rând, pentru a convinge concetățenii săi că statul este încă capabil să rezolve problemele populației, având potențialul necesar chiar și de a aplana situația socio-economică. Menținerea stării actuale a lucrurilor însă va continua să consolideze pozițiile și convingerile partidelor unioniste și ale adepților acestora – inclusiv privind inutilitatea existenței mai departe a Moldovei.