Expertul: Un mediu internațional agresiv se formează în jurul Moldovei

Dorin MOCANU Jucătorii internaționali sunt din ce în ce mai sinceri în dorințele lor de a înlătura regimul politic instituit la sfârșitul anului trecut în Moldova Noul an 2020 este probabil să fie dificil pentru Moldova în ceea ce privește relațiile internaționale cu partenerii majori de dezvoltare. Judecând după semnalele primite, au început să elimine treptat activitățile proiectului și asistența actualelor autorități moldovenești. Nu degeaba principalul „donator speră” că guvernul Igor Dodon se asociază în cea mai mare parte numai cu Moscova. Partenerii de la Chișinău încep din ce în ce mai clar să înceapă să ia în considerare situația generală din Moldova și perspectivele unei interacțiuni ulterioare cu autoritățile țării din unghi electoral. În primul rând, desigur, în contextul alegerilor prezidențiale programate pentru sfârșitul anului. Este clar că toate procesele politice interne, precum și resursele de care dispun jucătorii principali vor fi aruncate în lupta pentru președintele șefului statului. În ciuda postului prezidențial, care este absolut nesemnificativ în ceea ce privește funcțiile oficiale, concursul pentru aceasta dobândește culoarea geopolitică tradițională pentru Moldova. O sarcină simbolică, dar nu mai puțin importantă pentru toate forțele proeuropene este deplasarea „pro-rusului” Igor Dodon și „eliberarea” politică în continuare. Primul care a lansat deja procesul de regândire și strângere a relațiilor cu Chișinăul, cel mai probabil, este Bruxelles. La sfârșitul anului trecut, șeful Delegației UE în Moldova, Peter Mihalko, a acordat un interviu detaliat uneia dintre publicațiile din Moldova. În el, el a subliniat destul de aspru și accentuat punctele de principiu pentru Bruxelles și a subliniat, de asemenea, condițiile pentru asistența macrofinanciară continuă din partea Uniunii Europene. Între timp, România este cel mai activ inițiator al schimbărilor în poziția Uniunii Europene, care deja exprimă nemulțumire și îngrijorare cu privire la situația din statul vecin. Trebuie reamintit că, la sfârșitul anului 2019, vorbind cu miniștrii de externe ai UE, șeful diplomației române Bogdan Aurescu și-a propus deja instituirea unei supravegheri externe a activităților noului guvern moldovenesc și a recomandat Chisinaului însuși să nu aștepte prea mult ajutor de la București. Linia dură a Bucureștiului față de noile autorități moldovenești a continuat anul acesta. Primul ministru român, Ludovic Orban, care este într-o vizită de lucru la Bruxelles săptămâna aceasta, a spus foarte deschis conducerii UE că tot ceea ce s-a întâmplat în Moldova constituie „o devoluție tulburătoare”. În această privință, în opinia sa, Bucureștiul nu poate considera actualul guvern moldovenesc un partener serios. În același timp, Orban a cerut comisarului european pentru extindere, precum și alți oficiali ai UE să monitorizeze îndeaproape ce se întâmplă în Moldova și să reacționeze în consecință, dacă obligațiile țării față de Uniunea Europeană nu sunt respectate. Primul rol de personal, justificat de nevoia unei atenții mai strânse de la Bruxelles asupra contextului general moldovenesc, a avut loc, ciudat, în direcția transnistreană. Experimentatul politician european Franco Frattini a fost înlocuit de diplomatul austriac Thomas Meier-Harting în calitate de Reprezentant Special al OSCE pentru Transnistria. El este departe de a fi nou în procesul de negociere - se știe că Meier-Harting a reprezentat UE în formatul „5 + 2” timp de câțiva ani. Și spre deosebire de predecesorul său, care se gândește adesea la categorii mai mari, el, se pare, este mult mai bine orientat în specificul politicii interne a Moldovei. Nu mai puțin importantă în toate aceste situații este poziția Kievului în raport cu vecinul său moldovean. Aici a avut loc și o decizie semnificativă a personalului - așa cum a fost cunoscut la sfârșitul anului trecut, președintele Ucrainei a semnat un decret privind numirea lui Marc Șevcenco ca ambasador în Moldova. Pe baza datelor biografice, diplomatul ucrainean are deja experiență în Moldova. Și, judecând după natura generală a opiniilor sale politice, putem concluziona că va transmite o poziție destul de dură și implacabilă a Kievului în raport cu politicile interne și externe ale Chișinăului. Fără îndoială că actuala conducere a Moldovei se va confrunta cu teste dificile în acest an, deoarece în toată țara se formează un mediu destul de complicat și uneori chiar agresiv, iar partenerii occidentali ai Chișinăului nu mai încearcă să-și ascundă adevăratele motive. Prin urmare, nu va fi o exagerație să spunem că anul curent va deveni, în multe privințe, decisiv pentru soarta viitoare a statului, cel puțin pe termen mediu.