OSCE trimite un semnal. Există oare perspective pentru o soluționare transnistreană în 2020?

Dmitri ASTAHOV Vizita reprezentantului special al noii președinții albaneze a OSCE în Moldova a sugerat modul în care organizația vede acordul transnistrean din acest an. Săptămâna trecută, nou-numitul reprezentant special al Președinției albaneze a OSCE, Thomas Meyer-Harting, a vizitat Moldova. El a susținut o serie de întâlniri cu conducerea Moldovei și ambasadorii rezidenți implicați în procesul de soluționare a conflictelor transnistrene și, de asemenea, a vizitat și Tiraspolul. Problema transnistreană, într-un fel sau altul, este familiară diplomatului austriac - timp de câțiva ani el a reprezentat Uniunea Europeană în procesul de soluționare. Cu toate acestea, experiența participării în statutul de observator diferă în mod semnificativ de funcționalitatea intermediară, care constă într-un set de sarcini atât ale Albaniei care prezidează, cât și ale OSCE în ansamblu. Vizita în sine a avut mai mult un caracter explorator. Aparent, a fost important pentru Reprezentantul Special să înțeleagă atmosfera generală de pe malurile râului Nistru, precum și să afle care dintre numeroasele probleme din relațiile Chișinău și Tiraspol pot fi considerate prioritare.  După aceasta, cel mai probabil OSCE va începe să dezvolte o traiectorie aproximativă pentru mișcarea ulterioară a întregului proces de negociere în 2020. Potrivit lui Thomas Mayer-Harting, orientarea principală ar trebui să fie exemplul anului 2017, când Chișinăul și Tiraspolul au obținut un mare succes în mai multe direcții simultan. Apoi, reamintim, a fost posibilă rezolvarea problemelor legate de recunoașterea diplomelor transnistrene de învățământ superior, activitatea așa-numitelor școli „românești” de pe malul stâng, folosirea terenurilor agricole disputate și deschiderea unui pod peste Nistru între satele Gura Bîcului și Bîcioc. Puțin mai târziu s-a soluționat (așa cum părea atunci) și problema transportului - mașinile transnistrene  puteau călători în străinătate. La Chișinău, diplomatul austriac a fost din nou informat despre planurile și prioritățile părții moldovenești: libera circulație, școlile din programul latin, precum și armonizarea vamală și fiscală. La rândul său, Reprezentantul Special al OSCE a reafirmat că cheia rămâne abordarea convenită de mediatorii internaționali în 2015, care vizează „rezultate concrete și îmbunătățirea vieții pe ambele maluri ale Nistrului”. La Tiraspol, principalul negociator transnistrean a declarat pentru Mayer-Harting că, în etapa actuală, procesul de negociere  „degradează”, deoarece nu este posibil să se ajungă la acorduri cu privire la transportul auto, telecomunicații și chestiuni penale. La rândul său, Reprezentantul Special s-a limitat doar la formulări diplomatice laconice și i-a asigurat pe toți că OSCE va continua să ofere sprijin părților în găsirea unei soluții finale a conflictului. Evident, președinția albaneză, care a făcut ca regiunea transnistreană să fie una dintre prioritățile sale, nu are prea mult timp pentru a obține cel puțin rezultate tangibile. Motivul principal pentru aceasta este situația politică internă dificilă continuă în Moldova, unde pe lângă alegerile prezidențiale programate așteptate în a doua jumătate a anului, există o mare probabilitate de a organiza alegeri parlamentare anticipate. În această privință, orice dinamică în relațiile cu Transnistria, indiferent dacă sunt negative sau pozitive, vor intra în orice caz în contextul electoral. Un exemplu viu este confruntarea rutieră recentă, care s-a încheiat, de fapt, cu „anularea” situației. În ciuda acestui fapt, Igor Dodon a fost criticat puternic și acuzat pe parcursul întregei săptămâni de către adversarii săi politici, de „slăbiciune și cedare” în relația cu Tiraspolul. Interesant este că comunicatul de presă final al OSCE, a declarat că Thomas Mayer-Harting a îndemnat părțile să își folosească implicarea în proces nu numai pentru a îndeplini angajamentele asumate în cadrul protocolului Berlin +, ci și pentru a dezvolta noi măsuri de consolidare a încrederii. Se pare că diplomatul austriac împinge cu acuratețe părțile să se gândească la necesitatea pregătirii următorului acord de pachet, care ar putea include noi probleme actuale din ultimii ani. În acest sens, este oportun să reamintim că „Protocolul de la Berlin” a fost format și în 2016, în contextul unei crize profunde a relațiilor dintre părți și având în vedere întreaga serie de probleme acumulate. Teoretic, implementarea unei astfel de sarcini pare destul de reală. În primul rând, părțile trebuie să închidă toate întrebările din pachetul Berlin +, motiv pentru care nu există premise speciale. Prin urmare, succesul negocierilor din acest an va depinde în primul rând dacă mediatorii internaționali sunt pregătiți să asiste la negocierile părților, fără a ține cont de contextul politic intern din Republica Moldova. Dacă da, Chișinăul și Tiraspolul au într-adevăr o șansă pentru ceva mai mult decât un nou „an pierdut” în reglamentarea conflictului transnistrean.