Noul președinte al Moldovei va fi ales în parlament?

Izolarea internațională, eșecul guvernului tehnocratic și mobilizarea forțelor de opoziție reduc în mod critic șansele lui Igor Dodon de a câștiga alegerile de toamnă prin metode tradiționale. Există alternative? Sergiu CEBAN, RTA: În ultimele zile, au existat unele reînvieri în rândul forțelor de opoziție. Reprezentanții blocului unionist au făcut mai multe declarații critice de mare anvergură împotriva președintelui Republicii Moldova și a secțiilor sale, iar principalii lideri ai mișcării de protest, Maia Sandu și Andrei Năstase, au decis după o serie de mitinguri absente să se întâlnească și să discute planuri politice suplimentare. După cum a cunoscut presa moldovenească, unul dintre subiectele conversației a fost proiectul unui anumit „pact de non-agresiune”, pe care toate forțele de opoziție își pot propune să îl semneze. Din textul documentului rezultă că sarcina principală a coaliției informale este prevenirea realegerii lui Igor Dodon pentru un al doilea mandat prezidențial, care, în calitate de „agentul Cremlinului”, a preluat toată puterea din țară și intenționează să federalizeze Republica Moldova. În această privință, potențialii semnatari ai Pactului se angajează să abandoneze critici reciproce și atacuri publice unul împotriva celuilalt, ceea ce nu poate decât să consolideze șansele lui Dodon de a rămâne la putere după anul 2020. Trebuie amintit că anumite procese de mobilizare au început să fie observate pe flancul drept la sfârșitul anului trecut, după ce Igor Dodon și Partidul Socialiștilor au câștigat aproape toată puterea în țară. Drept urmare, blocul UNIRIA s-a format în mijlocul mișcărilor unioniste, care au inclus majoritatea partidelor în sensul ideologic corespunzător. Cel mai probabil, acest exemplu, precum și abordările fragmentate ale candidaților la alegerile secundare de la Hâncești, au determinat consilierii Maia Sandu și Andrei Năstase să-și convingă liderii să respingă reproșurile reciproce și să înceapă să creeze o „mișcare de rezistență” pentru a înlocui „regimul de ocupație a lui Dodon”. Între timp, fostul premier Sandu a reușit deja să-și exprime disponibilitatea pentru o luptă politică activă, amenințând să scoată cetățenii în stradă pentru a protesta împotriva acțiunilor autorităților, ceea ce a permis creșterea tarifelor și a prețurilor. În același timp, politicianul a menționat că nu exclude opțiunea de a nominaliza un singur candidat la președinție, cu condiția ca acesta să aibă un rating electoral ridicat și, în consecință, cele mai mari șanse să învingă actualul șef de stat. Situația precară a actualei guvernări atât pe perimetrul intern, cât și pe cel extern, care este direct asociat personal cu Igor Dodon, este poate cel mai bun motiv pentru formarea și lansarea unui front de opoziție unit. Izolarea internațională aproape universală, ultimul exemplu viu fiind excluderea Moldovei de pe lista țărilor cu un regim de export preferențial către Statele Unite, insufle optimismul necesar în opoziția moldovenească și încredere în abilitățile sale. Cel mai probabil, anturajul președintelui înțelege cât de rapid își pierde calificativul liderul socialiștilor și la ce poate duce acest lucru în cele din urmă. Furnizarea îndelungată de asistență financiară externă, o serie de scandaluri care implică noi miniștri, un haos tot mai mare în acordul transnistrean și contururile din ce în ce mai vizibile ale unui puternic proiect de opoziție, fac imposibilă participarea la Igor Dodon la cursa prezidențială, ceea ce poate duce la o înfrângere dureroasă și la dezvăluirea represaliilor politice. În astfel de circumstanțe, echipa șefului statului nu are prea mult spațiu de manevră și se văd în prezent două căi posibile pentru extinderea unei cariere politice. Primul este revenirea procedurii de alegere a președintelui în parlament, unde, cu 61 de voturi necesare ale deputaților din fracțiunea socialistă și democratică, Igor Dodon are o șansă pentru un al doilea mandat. Nu este un secret că este important ca PDM, care nu trece prin cele mai bune perioade din istoria sa, să păstreze parlamentul existent, deoarece orice alegeri anticipate pot deveni fatale pentru acest partid. Cu toate acestea, în această situație, există riscul ca socialiștii să fie nevoiți să înainteze serios și să cedeze democraților o parte semnificativă a spațiului politic și a posturilor guvernamentale, până la crearea unei coaliții comune, documentate. A doua opțiune este să se repornească complet sistemul politic al țării și să se dizolveze parlamentul în ajunul alegerilor prezidențiale. Un astfel de scenariu poate fi realizat dacă democrații refuză să-l susțină pe Igor Dodon, care va fi obligat să impună alegeri parlamentare anticipate pentru a dispersa opoziția, mobilizându-se exclusiv pentru cursa prezidențială. Odată cu această evoluție a evenimentelor, președintele are și oportunitatea de a conduce lista partidului PSRM și de a continua lupta politică și cariera din funcțiile parlamentare.