Viitorul cețos al Uniunii Europene și al Parteneriatului estic

Sergiu CEBAN Pandemia coronavirusului a dat un impuls schimbărilor dramatice în Uniunea Europeană. Cum vor  fi ele? La 8 aprilie, șeful MAEIE s-a întâlnit cu ambasadorul Uniunii Europene în Moldova, Peter Mihalko, și a discutat despre eforturile comune de combatere a Covid-19. Așa cum au arătat săptămânile recente, jucătorii cheie internaționali, profitând de situația pandemică, încearcă să se poziționeze mai activ atât în ​​lume, cât și în regiuni și țări individuale. Exemplul Moldovei în acest sens este, de asemenea, indicativ. Nu poate decât să provoace emoție atunci când Wașingtonul, Moscova și Bruxelul concurează în cine va ajuta statul moldovenesc mai repede și în ce volume. Astfel, demonstrând importanța și semnificația republicii noastre în sistemul său de coordonate de politică externă. Ajutorul puterilor mondiale poate fi numit o măsură preventivă, deoarece deteriorarea rapidă a situației socio-economice amenință toate puterile mondiale și, în special, Uniunea Europeană. Statele situate de-a lungul perimetrului frontierelor UE într-un stat predefinit pot crea o presiune suplimentară de migrare și pot complica procesul de depășire a recesiunii în Uniunea însăși. În acest sens, intenția Bruxelului de a aloca 15 miliarde de euro pentru a sprijini regiunile vecine, inclusiv țările din așa-numita. „Parteneriatul estic”. Singura întrebare este cât de eficient vor fi cheltuite aceste fonduri. După cum arată experiența Moldovei însăși, acordarea de asistență financiară internațională, care nu este încă condiționată de necesitatea reformei, este o mare ispită pentru partea cleptocratică a elitelor moldovenești. Între timp, experții europeni prezic deja scala gravă a crizei post-coronavirus, care va fi mult mai puternică decât căderea piețelor financiare în 2008-2009. Și, de asemenea, mai tangibilă decât amenințarea migrației din Orientul Mijlociu din 2015, cauzată de deplasarea masivă a refugiaților din Siria și din alte state din regiune din cauza unei agravări accentuate a situației militar-teroriste. Faptul că generația actuală de politicieni europeni este puțin probabil să revină UE în poziția internă inițială este evident. Experților le este încă dificil să prezică scenarii specifice, dar sunt de acord că Europa se va confrunta cu o rearanjare semnificativă a arhitecturii actuale a mecanismelor de funcționare ale Uniunii. Reevaluarea atitudinii față de UE de către cetățenii obișnuiți ai continentului este, de asemenea, inevitabilă. Este puțin probabil să găsească o explicație adecvată pentru faptul că Europa, aflată în abundență, s-a confruntat în mod neașteptat cu o lipsă masivă de medicamente, echipamente medicale și sisteme slabe de sănătate. Acestea din urmă pur și simplu nu au putut face față crizei și, ceea ce este cel mai trist, nu au salvat generația europeneană în etate de care au fost în prim plan și au investit maxim în bunăstarea actuală a Uniunii Europene. De asemenea, este paradoxal faptul că, în mijlocul unei pandemii, țările UE nu au găsit răspunsul la întrebarea cine ar trebui să răspundă și să se pregătească pentru evoluția crizei. Drept urmare, capitala a început să dea vina în direcția Bruxelului, la care a răspuns destul de rezonabil, cu o lipsă de puteri necesare. Aparent, pandemia a dezvăluit un fenomen periculos pentru întreaga Uniune, când elitele naționale au început să uite de îndatoririle suverane și să se ascundă sub instituțiile pan-europene supranaționale. Nu există nicio îndoială că alegătorul va face în mod necesar o evaluare și va stabili cine este responsabil. Evaluările partidelor de guvernământ din țările conducătoare ale UE scad deja rapid, iar configurațiile de putere din acestea pot suferi transformări cardinale în viitor. În timp ce situația pare controlată, însă, din punct de vedere politic, Uniunea Europeană arată, pentru a o spune ușor, confuză. Nu a existat nicio coordonare politică co-europeană coerentă a problemei. În astfel de circumstanțe, Covid-19 poate deveni, ciudat, un fel de test pentru supraviețuirea politică a Uniunii Europene și, de asemenea, demonstrează cât de justificate sunt ambițiile sale de conducere regională și internațională. Deși conturul viitorului politic al UE nu este definit, există o opinie în rândul comunității de experți că „Bruxelul colectiv” are două direcții principale. Prima este o integrare mai strânsă cu caracteristicile federale, ceea ce va permite crearea unor instituții centrale mai funcționale și mai eficiente, capabile să facă față diferitelor fenomene de criză prin reducerea suveranității statelor membre. O alternativă ar fi mișcarea Uniunii pe calea re-suveranității membrilor săi, cu o dezintegrare constantă. Probabilitatea celei de-a doua opțiuni este mult crescută de prognozele actuale privind consolidarea poziției eurocepticilor în țările nucleare ale Uniunii Europene. UE este în pragul unei crize existențiale. În astfel de condiții, țările Parteneriatului estic își vor pierde treptat impactul gravitațional pe termen lung de la Bruxel, obținând mai multă independență, dar, în același timp, mai puțină atenție și stimulente financiare. Prin urmare, membriilor PE, inclusiv Moldovei, ăi va fi mai bine acum să înceapă să-și regândească locul în alinierea regională și orientările strategice pentru a se pregăti în mod optim pentru a trăi în realități politice străine complet noi.