Sergiu CEBAN
Aducând procesul de negociere cu administrația Tiraspolului la un punct de fierbere, Chișinăul a solicitat urgent sprijin internațional
Situația coronavirusului în Moldova se agravează: numărul de cazuri se apropie de nota a două mii. Aceasta amenință cu consecințe socio-economice ireparabile pentru țară. Anterior, conducerea Moldovei a prezis apogeul epidemiei până în a treia decadă a lunii aprilie. Dar dacă numărul de cazuri depășește 3-4 mii, sistemul de asistență medicală nu va putea face față unui astfel de flux de pacienți. Mai mult, potrivit experților OMS, la ritmul actual de infecție în timpul pandemiei pe teritoriul Moldovei, aproximativ 28 de mii de persoane vor fi bolnavi de coronavirus.
Se pare că prognozele sunt complet dezamăgitoare, iar autoritățile moldovenești trebuie să își consolideze toate forțele pentru a preveni răspândirea epidemiei. Cu toate acestea, în ciuda acestui fapt, tensiunea dintre Chișinău și Tiraspol este din ce în ce mai puternică. Mulți experți asociați cu întoarcerea democraților în direcția transnistreană speră că cel puțin un fel de egalizare a negocierilor. Între timp, se pare că contradicțiile părților la un nivel profund au atins limita lor critică, iar confruntarea a devenit proprietatea publicului. Motivul schimbului deschis de acuzații a fost refuzul administrației Tiraspol de a-și coordona acțiunile de combatere a coronavirusului cu autoritățile centrale ale Moldovei.
Este evident că Chișinăului nu-i prea place metodele pe care le-a folosit malul stâng pentru a contracara pandemia. Tiraspolul a început brusc să arate un grad corect de independență, restricționând circulația și stabilind zeci de posturi fără nicio coordonare. S-a ajuns la ideea că cetățenii Republicii Moldova din dreapta au devenit de fapt străini pe stânga și li s-a interzis pur și simplu să intre în regiune. Mulți observatori au avut senzația că Tiraspolul a încetat în sfârșit să ia în considerare opinia Chișinăului și au început să demonstreze în mod deschis că autoritățile moldovenești nu au fost implicate în administrarea situației epidemiologice de pe malul stâng al Nistrului.
Chișinăul a fost și el iritat de declarațiile conducerii Tiraspolului despre organizarea propriilor instalații de laborator. Acest lucru poate duce la pierderea, de fapt, a singurului element de conectare, deoarece în prezent laboratorul de la Chișinău analizează tot biomaterialul care provine din Transnistria. Chiar recent, Cristina Lesnic a spus că nu se poate vorbi despre un astfel de laborator și că tot ajutorul umanitar internațional va fi trimis pe malul stâng numai după decizia autorităților centrale. Cu toate acestea, administrația Tiraspolului a raportat deja la primul lot de 5 mii de teste de laborator primite în regiune.
Aparent, o cantitate corectă de activitate a autorităților transnistrene, în absența unor mecanisme de influențare a acestora (care nu ar avea efect opus ca în cazul preparatelor medicale) a obligat Chișinăul să prezinte o propunere de a organiza o reuniune de urgență în format „5 + 2”. De fapt, aceasta este o solicitare către comunitatea internațională de a restabili suveranitatea și de a influența regiunea din stânga, în vederea subordonării autorităților din Chișinău. Din păcate, din exterior pare un gest de disperare și un alt pas prost conceput, deoarece probabilitatea unei astfel de întâlniri sub carantină se apropie de zero. Potrivit experților care sunt familiarizați cu practica diplomatică, dacă nu au loc consultări la nivelul 5 + 2, atunci aceasta poate fi considerată o aprobare tacită a acțiunilor Tiraspolului și o altă lovitură pentru pozițiile Chișinăului.
Se simte că în condiții epidemiologice dificile, fiecare parte a văzut o oportunitate unică pentru sine. Dacă Chișinăul, în cuvintele Cristinei Lesnic, vede prin închiderea secțiunii transnistrene a frontierei cu Ucraina un model de reintegrare regională, Tiraspol a văzut probabil o șansă de a-și consolida contururile teritoriale, precum și de a „suveraniza” activ regiunea.
Situația relațiilor de la Chișinău cu Tiraspol este pur și simplu terifiantă, iar problema principală, se pare, este în absența unei linii strategice clare din partea autorităților centrale, care ar trebui să joace primul număr în procesul de negociere. Cu toate acestea, ca urmare a unei politici prost concepute în stadiul actual, conducerea Moldovei practic nu are instrumente eficiente în dialog cu malul stâng și este obligată să apeleze cu umilință la partenerii internaționali.
După câteva luni, situația epidemiologică, într-un fel sau altul, va începe să se stabilizeze. Chișinăul va trebui să-și restabilească poziția precară în dialogul cu Tiraspolul, dar rezultatele pot fi așteptate numai dacă conducerea Moldovei va trage lecțiile necesare și va restructura linia tactică în procesul de așezare transnistreană.