Neânțelegerea dintre Moldova și România este ca o rampă de lansare politică pentru Chicu

Semion ALBU Publicarea „manifestului” politic, cearta puternică cu parlamentarul european român, care eclipsează temporar chiar complotul cu „pachetul negru al lui Plahotniuc”, i-a făcut pe experți să se gândească la ceea ce se află în spatele celei mai recente activități a premierului moldovean.    În ultimul timp, relațiile cu România sunt, fără îndoială, unul dintre cei mai „dezgoliți nervi” ai organismului politic din Moldova. Trebuie să recunoaștem că o anumită dualitate și discrepanță au fost întotdeauna sateliți ai relațiilor moldo-române. Pe de o parte, România este un donator financiar vechi, precum și cel mai apropiat partener și aliat al Republicii Moldova în organizațiile precum Uniunea Europeană și NATO. Pe de altă parte, este un vecin puternic și periculos din punct de vedere al existenței statului moldovenesc ca atare. Ce putem  să spunem, dacă până și acum mulți politicieni români de seamă nu numesc poporul vecin nimic altceva decât „români basarabeni”. Ce-i drept, de la sfârșitul anului trecut, prietenia anterior puternică a început să „eșueze”. Bucureștiului nu i-a plăcut în mod deschis pemutările politice din Moldova, iar această poziție a fost adusă la cel mai înalt nivel - inclusiv de președinte și premier, care a declarat că republica noastră nu mai poate fi considerată un partener de încredere. Din acest moment, gradul de critică din partea cealaltă a Prutului nu a făcut decât să crească. Chișinăul a fost acuzat în mod regulat de oprirea transformărilor în stil european, corupția totală etc. Mai mult, România a pledat pentru o revizuire a abordărilor Uniunii Europene de sprijin financiar pentru Moldova, care, în opinia unui stat vecin, ar trebui să depindă direct de progresul reformelor țării noastre. Există multe motive pentru răcirea actuală a relațiilor dintre Moldova și România, dar principalul, desigur, constă în eliminarea din rândul coaliției de guvernare a pro-europenilor din blocul ACUM, care erau plăcuți Bucureștiului. În același timp, socialiștii care i-au înlocuit, în special în  opoziție, s-au „remarcat” în mod clar în domeniul „moldovenismului” și al „anti-unionismului” (ca să nu mai vorbim de legăturile cu Kremlinul). Și chiar și după ce PSRM și liderul său neformal, președintele Igor Dodon, a devenit mult mai restrâns în raport cu România, fundalul trecut se face simțit. În mod firesc, opoziția nu ratează șansa de a-i înțepă suplimentar pe socialiști pentru deteriorarea relațiilor cu „România frățească”. Despre cât de temeinic a fost acest subiect, s-a putut vedea exemplul ajutorului umanitar românesc, în jurul locului de întâlnire al căruia au avut loc dezbateri aprinse timp de câteva zile (în plus, după ce a ajuns deja). Recent s-a întâmplat un alt incident cu nuanțe scandaloase pronunțate, iar premierul Ion Chicu a devenit în mod neașteptat protagonist. Totul a început cu declarațiile deputatului român al Parlamentului European Siegfried Mureșan: acesta a numit ultimele guverne formate de PDM și PSRM slabe, și le-a acuzat de destabilizarea situației din țară, încetinirea ritmul reformelor și de înrăutățirea vieții cetățenilor, motiv pentru care „COVID-19 a luat republica prin surprindere”. În plus, în opinia sa, numai guvernul Sandu a îndeplinit obligațiile Moldovei față de UE, activitatea pe care a evaluat-o într-un mod pozitiv. Ca răspuns, Ion Chicu a criticat brusc parlamentarul european. Expresii despre „băieții români care au fost adăpostiți de structurile europene”, „România care geme de cea mai mare corupție din Europa” etc. contrasta viu cu imaginea actuală la modă a premierului. După cum era de așteptat, declarațiile lui Chicu au provocat un val de severitate și critică variabilă a comentariilor politice și ale experților atât în ​​Moldova, cât și în România. Premierul a primit o mustrare personală din partea Ministerului de Externe al României. Scandalul care a apărut a fost atât de puternic încât a acoperit chiar și un subiect atât de „fierbinte” precum înregistrărie video de la întâlnirea dintre Vlad Plahotniuc și Igor Dodon. Acest episod poate fi chemat ieșit din comun din mai multe motive. În primul rând, Ion Chicu, spre deosebire de mulți alți politicieni moldoveni de seamă, obișnuia să fie prudent și diplomatic în declarații și a încercat să nu participe la derapaje verbale. În al doilea rând, prim-ministrul nu și-a permis anterior aceste atașări asupra Bucureștiului, mai mult, el a declarat că relațiile dintre cele două țări erau la cel mai înalt nivel (chiar și atunci când era evident că acest lucru este departe de realitate). Într-o ciudată coincidență, care cu siguranță nu  a fost o coincidență, în aceeași zi, Chicu a publicat un fel de manifest politic, în care a remarcat necesitatea unor schimbări „urgente” în țară. Acesta este un pas destul de atipic pentru șeful puterii executive, mai ales că a ocupat funcția de mai bine de șase luni. „Manifestul” în sine este în general interesant ca o încercare destul de rară a liderilor moldoveni de a specula public asupra unui program de acțiune pentru a depăși criza. Dar de ce a apărut chiar acum? Actuala coaliție de guvernare nu se simte foarte sigură. Majoritatea parlamentară a fost redusă la un minim critic, iar încercările de mituire a deputaților nu se opresc. Carantina din principalul organ legislativ al țării a încetinit oarecum procesul de dezintegrare (era de așteptat ca săptămâna aceasta opoziția să organizeze un vot de neîncredere în guvernul și să inițieze demisia președintelui). Dar, în general, șansele de a menține capacitatea Cabinetului lui Chicu nu par foarte mari: președintele și premierul evaluează deja negativ posibilitatea guvernului de a lucra în absența unei majorități în parlament. În acest context, există motive să credem că activitatea recentă a premierului poate indica ambițiile și dorința politică a acestuia în viitor, după demisia guvernului, de a se alătura jocului politic ca unul dintre principalii participanți. Pentru aceasta, Chicu are o poziție bună de plecare. Potrivit sondajelor recente, el este unul dintre cei mai populari cinci politicieni, ocolind, de exemplu, actorii și ex-top-uri ai Partidului Democrat precum Andrian Candu și Pavel Filip. Și, conform unor studii, premierul ocupă cu încredere locul al treilea în calificativul de încredere, doar puțin inferior  Maiei Sandu. Reputația sa relative stabilă joacă în avantajul șefului cabinetului de miniștri: nu și-a făcut dușmani serioși și, în general, a corespuns imaginii șefului „guvernului tehnocratic”, care a ajutat la evitarea situațiilor de conflict. În plus, toate loviturile din eșecurile recente de pe frontul luptei împotriva COVID-19 nu au căzut asupra lui, ci a președintelui, care el însuși s-a grăbit să conducă procesul de combatere a epidemiei. Și în alte domenii, președintele a fost cel care a preluat adesea tot negativul și nu primul ministru. Manifestul publicat și încăierarea politică pot fi considerate drept primul pas independent al lui Ion Chicu în politica mare, și nu unul spontan, ci calculat. Există o opinie că tonul afirmațiilor a fost conceput special pentru a provoca cea mai puternică reacție însoțită de mediatizarea. Având în vedere viitoarele alegeri prezidențiale și, cel mai probabil, alegerile parlamentare anticipate, Chicu are un spațiu pentru construirea diverselor combinații politice cu participarea personală ca subiect mai independent. Principala intrigă constă în ce tabără va decide premierul să joace în viitor și cine va beneficia de apariția unei noi piese puternice pe tabloul de șah al politicii moldovenești.