SUA pregătesc planul său de reglementare transnistreană

Serghei CEBAN Wașingtonul se bazează pe diplomație: pentru a menține un rol de lider în afacerile internaționale, Statele Unite vor oferi propriile sale modele de soluționare a conflictelor regionale Săptămâna trecută, președintele SUA, Donald Trump, a făcut o altă declarație rezonantă conform căreia Statele Unite puneau capăt erei „războaielor interminabile” și se întorcea la o perspectivă clară privind protejarea intereselor publice vitale. În special, trupele americane nu vor participa la rezolvarea conflictelor altor oameni cu o istorie profundă, în special în țările despre care mulți cetățeni americani nici nu au auzit. „Nu suntem polițiștii acestei lumi”, a spus liderul american. În ciuda concentrării electorale a acestei declarații, experții văd în ea dorința îndelungată a conducerii americane de a-și reconsidera demersurile pentru afacerile internaționale și de a optimiza resursele cheltuite fără a compromite pozițiile lor pe scena mondială. În cadrul acestei logici, cererile lui Donald Trump pentru aliații NATO de a-și crește cheltuielile cu apărarea la 4% din PIB au fost exprimate de câțiva ani. Președintele american a demonstrat încă o dată seriozitatea intențiilor sale la 5 iunie, instruind Pentagonul să reducă semnificativ personalul trupelor americane staționate în Germania. Reducerea factorului militar american este cel mai probabil să schimbe atmosfera internă în Alianța Atlanticului de Nord și să ofere un pragmatism mai mare politicii sale. În prezent, factorul dominant în NATO este atitudinile ideologice care împiedică construirea unui nou sistem de securitate colectivă pe continentul european. Un exemplu izbitor de setea incontrolabilă de menținere a liniilor divizante și a caracterului confruntabil al relațiilor din Europa a fost polemica recentă din București și Moscova. Se pare că România, în încercarea sa de a fi pe placul Wașingtonului și de a-l convinge să mențină atenția pe flancul sudic al NATO, a rupt linia și a provocat răspunsul Cremlinului. Cu toate acestea, este evident că Statele Unite nu se vor îndepărta de afacerile internaționale și vor încerca să joace în continuare un rol decisiv în acestea, reducând în același timp factorul militar. După cum știți, șeful Casei Albe a notificat recent Congresului că, pentru a combate terorismul, armata americană rămâne într-o serie de țări, inclusiv Afganistan, Irak, Siria, Iordania, Turcia, Liban, Egipt, Filipine, Peninsula Arabică, Kosovo și Africa de est, bazinul Lacului Ciad și regiunea Sahel. Se pare că, în noile realități, administrația lui Trump va pune mai mult accent pe activitățile diplomaților americani și serviciile speciale, inclusiv pentru soluționarea conflictelor existente. În acest context, este important să menționăm implicarea Casei Albe în mai multe cazuri complexe de conflict din diferite regiuni ale lumii, pentru care Wașingtonul își dezvoltă viziunea asupra unei așezări pașnice. Apropo, Israel a început deja să pună în aplicare planul american de soluționare a litigiului israeliano-palestinian, care a fost pregătit de administrația lui Trump și prezentat în ianuarie a acestui an. Documentul despre așezământul din Orientul Mijlociu, denumit în mod informal „tranzacția secolului”, implică recunoașterea reciprocă a Palestinei și Israelului, extinderea teritoriului palestinian, consolidarea statutului Ierusalimului ca capitală indivizibilă a Israelului, în timp ce capitala statului palestinian va fi în Ierusalimul de Est. Dacă întrebarea din Orientul Mijlociu necesită timp considerabil și eforturi politice și diplomatice serioase, atunci în zona acordului sârbo-kosovar, activitatea de politică externă a Wașingtonului se concentrează mult mai clar pe reluarea rapidă a negocierilor dintre părți și semnarea acordului final privind recunoașterea reciprocă a Belgradului și Pristinei înainte de alegerile prezidențiale ale SUA, care va avea loc în această toamnă. Analizând acțiunile administrației americane în estul Europei, în special în jurul Moldovei și în interiorul acesteia, se poate remarca faptul că micul stat moldovean se află în sfera unei atenții constante și chiar uneori foarte aproape a Casei Albe. În prezent, interesul SUA pentru această regiune este în creștere, din cauza agravării rivalității dintre SUA și Rusia, care se desfășoară dramatic pe multe „table de șah” regionale. După cum știți, Wașingtonul, acționând în strânsă legătură cu Bruxelles-ul și Bucureștiul, încearcă să reducă la minimum influența tangibilă în mod tradițional a Moscovei asupra Chișinăului. Mai mult, în ultimii ani, Rusia și-a consolidat în mod obiectiv poziția în această regiune, bazându-se pe transnistria tradițională pro-rusă și „trăgând” partea fidelă a elitei politice moldovenești, dintre care cei mai strălucitori reprezentanți sunt președintele Republicii Moldova Igor Dodon și Partidul Socialist, guvernând astăzi într-o coaliție cu democrații. În contextul alegerilor prezidențiale programate pentru căderea Moldovei, Statele Unite vor căuta să preia inițiativa Rusiei în acest spațiu regional. Pe fundalul unei înțelegeri generale din ce în ce mai mari a impasului conflictului ucrainean, a oboselii acumulate din acordul transnistrean, precum și a rezultatelor alegerilor parlamentare prezidențiale și probabil anticipate din Moldova, există motive întemeiate pentru a se aștepta ca Wașingtonul să aibă propriile „mișcări” geopolitice. Publicul discută activ videoclipuri aruncate în mod regulat cu dialoguri confidențiale între președintele Igor Dodon și oligarhul Vlad Plahotniuc în urmă cu un an, timp în care interlocutorii rostesc cu voce tare formularea specifică a unui plan de soluționare a conflictului transnistrean, propus de Moscova. În plus, toată lumea își amintește bine de planul ambițios de soluționare apărut în această perioadă - așa-numitul „Pachetul mare” prezentat public de Dodon la Conferința de Securitate din Miunhen. Însă, la un an după evenimentele descrise, Moldova a suferit perturbări politice active, însoțită de difuzii și metamorfoze ale coaliției originale, ceea ce a dus țara la o altă rundă de criză politică prelungită. În aceste condiții, cu greu este posibil să se întoarcă la fostele planuri de soluționare transnistreană asociate cu acordurile de umbră dintre autoritățile moldovene și regimul oligarh antidemocratic. Din acest motiv, este destul de rezonabil să ne așteptăm la apariția unei noi inițiative americane sub forma relațiilor dintre Chișinău și Tiraspol cu ​​abordări non-standard specifice administrației lui Donald Trump.