Va susține oare Rusia ”planul lui Trump” pentru Serbia și Kosovo?

Sergey CEBAN Serbia și Kosovo sunt aproape de a încheia un acord istoric de soluționare, care va pune capăt conflictului de lungă durată. Între timp, Moscova are ocazia să spună ultimul cuvânt Săptămâna trecută, s-acunoscut faptul că Donald Trump a invitat conducerea Serbiei și Kosovo la Casa Albă pentru negocieri pentru soluționarea conflictului. Informațiile despre ședință, care este programată să aibă loc pe 27 iunie, au fost confirmate  Directorul interimar național de informații al SUA, trimis special al președintelui în regiunea Balcanilor, Richard Grenell. El a adăugat că, dacă ambele părți sunt nemulțumite de negocieri, situația va reveni la status quo. Viteza sporită a reglementării sârbo-kosovare, potrivit experților, duce la o evoluție treptată a poziției Rusiei cu privire la problemele kosovare. O dovadă în acest sens este o conversație telefonică între Vladimir Putin și omologul său sârb, Alexander Vucici, pe 15 iunie. În timpul acesteia, liderul rus a vorbit în favoarea elaborării unei soluții de compromis în dialogul dintre Belgrad și Pristina. Trebuie reamintit că Kremlinul a avut anterior o poziție de principiu cu privire la necesitatea respectării Rezoluției 1244, care oferea doar un statut autonom  kosovarilor din Serbia. Câteva zile mai târziu, șeful Ministerului rus de Externe, Serghei Lavrov, a făcut o vizită de „cercetare” în capitala sârbă. În timpul negocierilor, conducerea republicii a exprimat mai multe declarații de semnalare că Belgradul se pregătea pentru o perioadă dificilă, inclusiv presiuni masive pentru punerea în aplicare a anumitor planuri pe care partea sârbă nu le-a primit oficial și neoficial. În plus, miniștrii de externe Ivița Dacici(Ivica Dačić) și Serghei Lavrov au publicat un articol comun asupra problemei kosovare, cu un accent deosebit pe faptul că Statele Unite și Uniunea Europeană se străduiesc să închidă soluția problemei kosovare fără a ține cont de opiniile tuturor părților implicate. Pe 23 iunie, Alexandru Vucici a ajuns la Moscova pentru a participa la parada Victoriei. Cu toate acestea, este evident că vizita a fost mai strâns legată de pregătirile finale pentru călătoria la Washington, unde, pe lângă negocierile dificile, aparent, președintele sârb va trebui să exprime anumite considerații ale conducerii ruse în ceea ce privește chiar „acordul Kosovo”. Situația politică din Serbia este, de asemenea, favorabilă încheierii unui acord cu Pristina. Victoria zdrobitoare a partidului pro-prezidențial la alegerile parlamentare și trecerea altor forțe politice loiale la Adunarea Poporului permite nu numai formarea unei coaliții de peste 230 de deputați (în total sunt 250 de deputați în parlament), dar și ratificarea oricărui acord internațional. Fără a intra în detaliile rezultatului posibil pe care Washington îl va propune, un lucru este clar: părțile trebuie să facă compromisuri foarte dificile, inclusiv schimbul teritorial, pentru a semna documentul final. Nu există garanții că punerea în aplicare a planului va merge la fel de ușor „pe terenul”, unde există mulți adversari atât din Serbia, cât și din Kosovo. În plus, în etapa actuală pentru administrația americană, orizontul acordului diplomatic este alegerile prezidențiale din Statele Unite, la care șeful Casei Albe trebuie să vină cu rezultate concrete. Între timp, pentru toate caracteristicile conflictului sârbo-kosovar care nu sunt diminuate, o situație paradoxal similară se dezvoltă cu așa-numitul „Planul Kozak”, care a fost aproape implementat în Moldova în 2003. În acea perioadă Moscova a fost hotărâtă să rezolve conflictul transnistrean fără să se uite la alți participanți internaționali interesați, bazându-se pe conducerea incontestabilă a lui Vladimir Voronin, care a obținut o majoritate constituțională în parlamentul moldovean. Drept urmare, acordul cu privire la Transnistria a fost neutralizat prin eforturile Washingtonului și Bruxellesului, iar conflictul este până acum. În acest sens, Moscova are un motiv întemeiat să restituie „datoria veche” partenerilor occidentali și să nu permită soluționarea conflictului dintre Belgrad și Pristina fără a ține cont de interesele sale. Kremlinul are câteva oportunități de a împiedica punerea în aplicare a procesului de pace în Balcani, sub auspiciile exclusive ale Casei Albe, ceea ce va ajuta la consolidarea autorității Washingtonului și la accentuarea conducerii regionale americane. Se pare că rolul unui observator cu normă întreagă într-un compartiment cu vot nominal în Consiliul de Securitate al ONU nu este satisfăcut în totalitate pentru  conducerea rusă, ceea ce este puțin probabil să salveze fața, realizând inevitabil pierderea poziției sale în direcția balcanică. Se pare că, în aceste condiții, va fi important ca Moscova să-și convingă colegii occidentali că formula finală pentru Kosovo este puțin probabil să se dezvolte fără a ține cont de poziția rusă. În acest sens, nu ar trebui să excludem posibilitatea ca Kremlinul să ofere o abordare la pachet pentru soluționarea comună a altor conflicte agățate în spațiul post-sovietic, a cărui rezoluție prezintă un interes semnificativ pentru Rusia.