Vor salva Moldova alegerile anticipate?

Vladimir ROTARI Mulți politicieni, experți și chiar parteneri internaționali ai Republicii Moldova asociază depășirea crizei politice interne prelungite, în principal cu organizarea alegerilor parlamentare anticipate. Dar pot ei să scoată într-adevăr țara din impasul politic? Au început să vorbească despre posibilitatea organizării alegerilor anticipate anul trecut, când cele trei mari forțe care au intrat în parlament - Partidul Socialiștilor, blocul pro-european ACUM și Partidul Democrat - nu au putut fi de acord între ele cu privire la crearea unei majorități. În ultimele luni, această idee a devenit din nou obiectul dezbaterilor și discuțiilor vii. Turismul politic de masă al poporului ales (și în special scandalul complot cu Ștefan Gațcan) nu numai că a discreditat semnificativ compoziția actuală a corpului legislativ, dar a distrus de fapt funcționalitatea coaliției de guvernare. Acesta din urmă, cu mare dificultate, a reușit totuși să se asigure că guvernul acceptă responsabilitatea în fața parlamentului pentru un pachet de facturi operaționale, dar nu există nici o siguranță că în viitor va fi posibil să restituie noului „Gațcan pierdut” în facțiune. Nu mai vorbim de faptul că, conform unor rapoarte, o serie de deputați se pregătesc să părăsească PSRM. În aceste condiții, un număr tot mai mare de politicieni și experți insistă asupra necesității alegerilor parlamentare anticipate. De exemplu, președintele Igor Dodon și liderul PAS, Maia Sandu, aderă la această linie. O serie de parteneri internaționali au exprimat în mod explicit și în favoarea acestui scenariu particular. În special, Uniunea Europeană, care prin Donald Tusk a numit actualul parlament „disfuncțional”, precum și, aparent, Rusia, care a promovat această idee anul trecut. O decizie recentă a Curții Constituționale a amânat votarea anticipată, cel puțin până la sfârșitul cursei prezidențiale. Acum, cel mai realist termen pentru noile alegeri parlamentare este primăvara anului 2021. Cu toate acestea, chiar și după aceasta, mulți jucători consideră alegerile anticipate aproape ca un panaceu pentru toate problemele. Dar cât de mult sunt în realitate să schimbe alinierea actuală? În acest sens, este interesant să apelăm la cele mai recente studii sociologice, care sunt efectuate în mod regulat pe teritoriul republicii. Merită menționat că este dificil să ne bazăm pe aceste date - aproape toate aceste sondaje din Moldova sunt părtinitoare într-un fel sau altul, iar diferența rezultatelor lor este uneori prea mare. Dar unele tendințe generale pot fi înțelese din toate acestea. Conform tuturor sondajelor, Partidul Socialiștilor rămâne cea mai populară forță politică din Moldova. Conform diferitelor surse, de la 29,9% (WatchDog.MD) până la 48% (Asociația Sociologilor și Demografilor din Republica Moldova) dintre cei care au decis deja alegerea lor sunt gata să o susțină. Pe locul doi se află partidul „Acțiune și solidaritate”  al Maiei Sandu, care este acordat de la 15% (aceeași Asociație a Sociologilor și Demografilor) până la 34% (Barometrul de opinie publică). Este interesant faptul că, în unele sondaje, PAS aproape a egalat PSRM, deși alții continuă să ofere socialistului un loc sigur, cu o marjă largă față de concurenți. Oricare ar fi cazul, aceste două forțe primesc în prezent cel mai mare număr de voturi și cele mai mari facțiuni în noul parlament. În același timp, dacă socialiștii își pot repeta aproximativ rezultatul actual (36-37 de deputați, în funcție de dezvoltarea ulterioară a complotului cu Gațcan), atunci partidul Sandu are toate șansele să crească serios prin mandate. Restul partidelor se află în serios în spatele liderilor, iar ratingul acestora se află în zona depășirii pragului electoral de cinci procente. Partidul Democrat, platforma „Demnitate și Adevăr” și „Partidul nostru” au șansa cea mai mare de a intra în noul parlament. Pro-ul „oligarh” din Moldova și partidul ȘOR, așa cum arată sondajele, nu intră în corpul legislativ. Este important de menționat că procentul de alegători indeciși este destul de mare - în unele studii ajunge la 40%, ceea ce în viitor poate modifica radical toate alinierile. Pe de altă parte, este posibil ca aceste voturi să fie pierdute pur și simplu pentru toți actorii politici - aproape toți experții prevăd o scădere a participării la alegerile anticipate, ideea căreia nu se bucură de un sprijin lipsit de ambiguitate în societate. Chiar și o trecere în revistă a rezultatelor sondajelor de opinie recente ne permite să tragem mai multe concluzii importante. În primul rând, niciun partid nu este capabil să revendice majoritatea locurilor în parlament. Oricât de mult a visat Igor Dodon ca unică majoritate a socialiștilor, chiar și cele mai loiale sondaje PSRM dau mai puțin de 50%. În al doilea rând, în parlament apar două nuclee posibile de coaliție - PSRM și PAS, o alianță între care este practic imposibil (se poate imagina că relațiile reciproce se vor deteriora și mai mult pe fundalul fazei active a cursei prezidențiale a celor doi lideri ai acestor grupuri). Aceasta înseamnă că ambele părți vor trebui să întemeieze cumva o majoritate cu forțe minore în jurul lor, cum ar fi PDM, DA sau Partidul nostru, ceea ce, în principiu, face ca întreaga structură să fie destul de instabilă. Nu mai vorbim de faptul că trecerea la parlament a aceluiași partid ȘOR super-toxic poate complica (așa cum este acum) toate alinierile de coaliție. În al treilea rând, actualele „forțe oligarhice” din parlament au șanse mici să fie din nou acolo după alegerile anticipate. Ceea ce nu elimină însă pericolul apariției de noi facțiuni marionete precum actualul Pro Moldova. După cum vedem, alegerile anticipate nu pot fi considerate cu adevărat o rețetă complet eficientă pentru actualele plăți politice interne ale Moldovei. Desigur, nu este dificil să reconstruiți din nou structura parlamentară în speranța celor mai bune, dar se poate baza pe rezultate fundamental noi dacă detaliile constitutive sunt același plus sau minus? Mai important, noul parlament va fi complet neprotejat împotriva amenințărilor care ar putea crea haos în componența sa actuală. Nu există nicio garanție că practica deputatului turistic nu va continua. Exemplul lui Gațcan, care a refuzat 250 și 500 de mii de euro, dar „ a acceptat” 1,2 milioane, arată că aproape orice deputat poate fi rupt din orice partid atunci când alege suma corectă de remunerare. Mai mult, chiar în pofida flagrantelor alergături, niciuna dintre forțele actuale din parlament nu a întreprins nicio acțiune reală pentru a le înlătura și a investiga criminal. Chiar și cel mai afectat PDM și PSRM. Toate acestea ne aduc din nou la subiectul deja întunecat al deoligarhizării. Până la crearea unor instrumente reale care să protejeze parlamentul de influența oligarhilor și de achizițiile în masă ale deputaților, până când toate elementele toxice sunt eliminate din el (de ce Candu, deja recunoscut ca un complice în cazul miliardului furat, este încă liber?), nici alegerile anticipate nu se va schimba complet situația.