Toți împotriva tuturor. Cum începe cursa prezidențială în Moldova

Serghei CEBAN Majoritatea candidaților intenționează să acționeze în interesele lor personale, folosind campania prezidențială pentru a-și promova propriile proiecte politice în vederea alegerilor parlamentare anticipate De la începutul lunii septembrie, Moldova revine treptat la ritmul său obișnuit de lucru într-o stare internă destul de complicată generată de epidemia intensificată COVID-19 și de confruntarea politică internă dură. Principalul catalizator pentru acesta din urmă, desigur, este alegerile prezidențiale de toamnă. Rezultând din faptul că, în cele două zile de lucru ale CEC din Moldova, nouă persoane și-au exprimat deja dorința de a candida, viitoarea cursă electorală promite să fie foarte distractivă. Mai mult, el va fi însoțit, fără îndoială, de una dintre cele mai murdare campanii electorale. Acest lucru poate fi ușor judecat cel puțin prin faptul că, cu două luni înainte de alegeri, spațiul media a fost saturat activ de „dovezi compromițătoare” și elemente ale PR negru. Până la sfârșitul cursei, alegătorul moldovean va trebui cel mai probabil să aleagă nu cel mai bun candidat pentru funcția de lider al țării, ci „cel mai puțin rău”. Pe flancul politic drept, nu există condiții prealabile pentru unirea eforturilor și consolidarea resurselor pentru a forma un front de opoziție unit. Deși, în prima jumătate a anului, s-au exprimat diferite inițiative în rândul forțelor pro-europene, care și-au asumat numirea unui singur candidat la președinție, și au fost formulate, de asemenea, un fel de documente instructive care exclud atacurile și acuzațiile reciproce. În cea mai mare parte, candidații de dreapta, într-un fel sau altul, vizează poziționarea personală cu scopul de a-și lansa propriile proiecte politice în condițiile unei probabilități diferite de alegeri parlamentare anticipate. La etapa actuală, se pare că numai Maia Sandu poate fi un adevărat concurent al președintelui în funcție. Există, de asemenea, un număr de candidați capabili să provoace „prejudicii electorale”: Renato Usatîi, Vladimir Voronin și Alexandru Kalinin. În același timp, principala problemă a șefului statului este că, spre deosebire de Sandu, care poate conta destul de mult pe sprijinul aproape tuturor contracandidaților pro-europeni din turul doi, el nu va avea practic nicăieri pentru a atrage resurse electorale în etapa a doua a votării. Atât Usatîi, cât și Voronin ar prefera mai degrabă susținătorii lor să boicoteze decât să voteze liderul socialiștilor. Pentru a neutraliza cele mai grave riscuri electorale, echipa președintelui Republicii Moldova va folosi probabil orice metodă deja dovedită de rezolvare a acestor probleme. Aici are sens să ne amintim că în 2014, Partidul nostru, condus de Usatîi, a fost eliminat în mod demonstrativ din cursa electorală în ajunul votului. Prin urmare, ținând cont de aceleași relații complicate cu ofițerii de aplicare a legii din Rusia, primarul din Bălți se poate aștepta la alte „surprize” până la refuzul înregistrării ca candidat la președinție. În ceea ce îl privește pe Vladimir Voronin, potrivit unor experți, el a fost „activat” politic de Ilan Șor, care folosește orice ocazie pentru a-și consolida pozițiile de negociere într-un dialog cu Igor Dodon și anturajul său pe tema protejării intereselor afacerilor sale în Moldova. În acest sens, nu ar trebui exclus ca, în anumite circumstanțe, fostul președinte Voronin să refuze în cele din urmă să participe la viitoarea campanie electorală. Între timp, pe baza experienței din Belarus, se pare că sediul electoral și șeful statului sunt personal nedumerite de posibila nerecunoaștere a rezultatelor alegerilor de către opoziție și anumiți parteneri externi, a căror opinie este de o importanță majoră pentru dezvoltarea țării. În acest sens, a fost lansată o activitate activă cu structurile internaționale, în special cu OSCE, care, judecând după rezultatele recentei întâlniri a lui Igor Dodon cu șeful biroului moldovenesc al Misiunii OSCE, ar trebui să acționeze ca o sursă internațională de legitimare a rezultatelor votului. Între timp, coaliția de guvernământ se pregătește și pentru un nou sezon politic, în special în perioada preelectorală. Potrivit rapoartelor mass-media, la 1 septembrie, majoritatea parlamentară a avut o întâlnire cu președintele și prim-ministrul. În același timp, în ajunul evenimentului, socialiștii, aparent, au decis să își adapteze strategia preelectorală și au început să pedaleze activ problema necesității organizării alegerilor parlamentare anticipate după campania prezidențială. Potrivit experților, astăzi singura opțiune practic fezabilă care ar putea provoca dizolvarea actualului parlament în această toamnă este demisia guvernului lui Ion Chicu și imposibilitatea ulterioară de a alege un nou cabinet de către opoziție. Cât de justificat va fi acum sacrificarea guvernului și recunoașterea efectivă a opoziției că critica cabinetului Chicu este justificată este o mare întrebare. Totuși, anturajul președintelui este cel mai probabil preocupat de sarcini cu prioritate mai mare și de implementarea „Planului B” în cazul pierderii cursei. O campanie electorală anticipată pentru parlament ar trebui să deschidă perspective politice alternative pentru Igor Dodon, care va conduce fără îndoială Partidul Socialist în alegeri și își va asigura poziții mai mult sau mai puțin puternice, inclusiv securitatea personală în fruntea celei mai mari facțiuni. În același timp, o manevră tactică asociată cu demisia guvernului s-ar putea transforma într-o serioasă discordie în rândurile coaliției și să dezlege mâinile diferitelor grupuri de reprezentanți ai oamenilor în căutarea unei perspective politice alternative. În plus, șeful statului înțelege că actualul parlament nu se grăbește să-și piardă mandatul. Prin urmare, întreaga poveste a provocării alegerilor anticipate poate fi privită ca șantaj politic, cu un semnal clar că, în cazul realegerii și menținerea dispoziției actuale, probabilitatea alegerilor parlamentare anticipate ar putea scădea brusc.