Parlamentul Moldjvei pregătește un atac asupra instituției prezidențiale?

Vladimir ROTAR Maia Sandu a fost cerută să numească până pe 9 martie un candidat la funcția de prim-ministru din majoritatea parlamentară. Sâmbăta trecută a avut loc o ședință a Consiliului Republican al Partidului Socialist, unde s-a discutat actuala criză politică internă din țară. Drept urmare, liderul PSRM, Igor Dodon, a convocat o conferință de presă, unde a făcut o serie întreagă de declarații destul de remarcabile cu privire la viziunea sa despre ieșirile din actualul impas politico-juridic. În spatele fațadei dorințelor de a preveni escaladarea crizei, îngrijorărillor cu privire la soarta țării și apelurilor conciliatoare la dialog între șeful statului și parlament, se prevedeau amenințări destul de specifice adresate Maiei Sandu. „După ce decretul de nominalizare a doamnei Gavrilitsa ca candidată la funcția de prim-ministru a fost declarat neconstituțional, președintele trebuie să țină cont de propunerea majorități parlamentare și să nominalizeze candidatul propus de această majoritate. Orice altă abordare nu respectă în mod evident Constituția și este o continuare a uzurpării puterii ”,  - a spus Dodon. Probabil că cuvântul „uzurpare” în acest caz este o exagerare intenționată, dar în anumite privințe fostul președinte are dreptate: Maia Sandu își depășește puterile și acționează în pragul încălcării unor prevederi ale Constituției. Cu toate acestea, nu este prima dată când vedem cât de incomod se simte liderul Moldovei pentru acționarea în cadrul legal care i-a fost atribuit. Toată lumea știe că președinția este dificilă deoarece absența practică a puterilor este în continuare combinată cu un grad sporit de responsabilitate pentru afacerile din țară și cu așteptări mari ale cetățenilor (sarcina cărora, pentru exemplu, nu a fost gestionat de predecesorul lMaei Sandu). Evident, această stare de lucruri era bine cunoscută de fostul șef al PAS, care încearcă acum să rupă situația prin genunchi, în ciuda tuturor obstacolelor existente, chiar și a celor constituționale. Motivul șefului statului este înțeles, la fel ca și dorința ei de a purta un dialog cu parlamentul, a cărui eficacitate pentru scopurile sale - în primul rând organizarea alegerilor anticipate - este destul de îndoielnică. Dar faptul că președintele în manevrele sale, într-un fel sau altul, depășește limitele constituționale, într-o anumită măsură îi slăbește poziția, dând naștere atât criticilor, cât și acțiunilor politice de represalii. Cu toate acestea, Maia Sandu a arătat deja că nu se teme de riscuri și amenințări, continuând să refuze categoric orice negociere cu adversarii săi. Deci, ofertele lui Igor Dodon au fost respinse rapid. Astfel, Sandu nu va convoca o nouă rundă de consultări cu fracțiunile parlamentare (recursul căruia, în mod important, a fost cuprins în concluzia Curții Constituționale din 23 februarie) și intenționează să colaboreze cu experți juridici la pași suplimentari. Aceasta înseamnă că socialiștii vor trebui cel puțin să înceapă punerea în aplicare amenințările sale. Ei sunt conștienți de faptul că acum timpul  funcționează pentru președinte (care, chiar și în cel mai rău caz, rămâne cu al său, în timp ce adversarii ei riscă să se confrunte cu perspectiva organizării alegerilor anticipate în condiții foarte nefavorabile pentru ei înșiși). Se pare că trebuie de acționat mai  înainte de 23 martie - termenul după care președintele se va adresa Curții Constituționale cu o cerere de stabilire a incapacității de a aproba guvernul de către parlament și, în consecință, apariția condițiilor pentru dizolvarea acestuia. Nu este surprinzător că Dodon a cerut de la Sandu să emită un decret nu mai târziu de 9 martie privind numirea prim-ministrului, nominalizat de majoritatea parlamentară. Tactica de așteptare a președintelui, potrivit lui Dodon, nu oferă temeiuri legale pentru demisia legislatorilor și, prin urmare, decretul corespunzător al șefului statului va fi „un act de uzurpare a puterii de stat”. „Dacă decretul nu va fi semnat până pe 9 martie, Consiliul Republican al PSRM se va întruni din nou pentru a da mandat conducerii executive a partidului să treacă la alt nivel de acțiuni pentru a stopa haosul politic în care se află țara. Nu voi vorbi acum despre natura acestor acțiuni, pentru că nu vrem să influențăm în niciun fel abordarea constructivă la care apelăm. Dar dacă acțiunile care vizează uzurparea puterii de stat vor continua, va trebui să trecem la acțiuni politice decisive pentru a stabiliza situația din țară ", a spus Dodon. Despre ce fel de acțiuni vorbește președintele PSRM este probabil principala intrigă politică în acest moment. Privind opțiunile posibile, nu este dificil să înțelegem cât de limitate sunt instrumentele repressive ale parlamentului împotriva președintelui. Practica „întreruperilor” președintelui, care a fost folosită pe scară largă în timpul domniei Partidului Democrat al lui Vlad Plahotniuc împotriva lui Igor Dodon, este acum lichidată. Toate datorită deciziei Curții Constituționale de la 6 august anul trecut, care pe bună dreptate a numit-o neconstituțională. Adică un astfel de „truc” nu va funcționa cu Maia Sandu. Însuși Dodon a exclus categoric punerea sub acuzare a președintelui: În aceste zile se discută mult despre o eventuală suspendare a președintelui, despre un posibil referendum, care ar urma să fie inițiat de PSRM. Ultimul lucru care ne preocupă acum este funcția Maiei Sandu și demiterea ei. PSRM nu va iniția nici un fel de referendum. Această dezbatere este una falsă și manipulativă, pentru că un astfel de referendum ar fi un alt pas spre adâncirea crizei, și nu ar rezolva nimic. Dar pe noi ceea ne preocupă acum cum să scoatem țara din criză”. Liderul socialiștilor spune cuvintele potrivite, dar adevăratul motiv al reticenței de a iniția punerea sub acuzare stă mai degrabă în complexitatea procedurii. PSRM are posipilitate să o lanseze  (1/3 din deputați sunt suficienți pentru asta), dar atunci va fi necesar sprijinul Curții Constituționale, a două treimi din parlament și, cel mai important, un referendum, la pe care o va vota un număr mai mare de cetățeni decât cel care l-a votat pe Sandu la alegerile prezidențiale. Și aceasta, așa cum înțelege toată lumea, este o utopie absolută la momenul dat. Ce mai rămîne? Judecând după indicii neechivoce făcute în declarație, greva este planificată nu atât împotriva personal Maei Sandu, ci împotriva întregii instituții a președinției. Cel puțin, este logic să interpretăm cuvintele lui Dodon despre transformarea președinției într-o „funcție decorativă”. Alternativ, socialiștii pot promova adoptarea unei legi constituționale. Dar acest lucru este dificil (este necesar să se adune 2/3 din deputați) și îndelungat (parlamentul are dreptul să adopte o astfel de lege nu mai devreme de șase luni de la prezentarea proiectului). Cu toate acestea, în Moldova există un mecanism pentru schimbarea rapidă a legii de bază - Curtea Constituțională, deciziile cărura sunt încă adevărul suprem. Prin urmare, putem aștepta  până la 23 martie un recurs preventiv din partea PSRM spre Curtea Constituțională pentru a recunoaște acțiunile președintelui са ilegale și impasive. Ținând seama de caracterul volatil а concluziilor acestei instanțe în timpul lui Vlad Plahotniuc, ea are un domeniu larg de posibilități pentru primi oricarei decizie, iar verdictul final poate depinde de dispoziția judecătorilor față de unul sau alt lagăr politic . Având în vedere că președintele instanței este un susținător al președintelui „Platformei DA” Andrei Năstase (un adversar latent al alegerilor anticipate), situația devine și mai interesantă. După cum se vede, gradul de antagonism dintre președinte și parlament crește. Maia Sandu refuză să negocieze cu principalul organ legislativ al țării, declară compoziția nelegitimă a acestuea și continuă să provoace alegeri anticipate. Oponenții ei, în încercarea de a-l pedepsi pe președintele obstinat, pregătesc un atac direct asupra însăși instituției președinției. Situația atinge treptat un punct de fierbere. Dacă criza nu poate fi rezolvată politic, ea se va revărsa inevitabil pe străzi - și, cu siguranță, cu consecințe cumplite pentru întreaga țară.