Expert: Paralizia Uniunii Europene în direcția Republicii Moldova devine indecentă

Principala / Comentarii / Expert: Paralizia Uniunii Europene în direcția Republicii Moldova devine indecentă
Anton ȘVEȚ Inacțiunea Bruxelles-ului în Moldova și absența pe un termen lung a semnificațiilor sau măcar indiciilor al acestora în relațiile bilaterale a devenit o problemă obiectivă pentru societatea și clasa politică moldovenească. Degradarea elitei politice se va intensifica pe când  structurile Uniunii Europene se vor îndepărta de afacerile moldovenești Șeful Delegației Uniunii Europene în Republica Moldova, Peter Mihalco, care își va finaliza în curând mandatul eșuat, a fost din nou obligat să răspundă la întrebarea cu privire la perspectivele aderării Moldovei la Uniunea Europeană. Diplomatul nu a putut formula nimic nou, cu excepția mantrelor plictisitoare despre necesitatea îndeplinirii Acordului de asociere: „Dar acum trebuie să ne asigurăm că acordul va fi îndeplinit. Mai sunt multe lucruri de făcut pentru a ajunge la standardele europene ". În 2021, la aproape 8 ani de la semnarea acordului, relațiile dintre Bruxelles și Chișinău sunt reduse la poruncile de rutină și obsesive ale emisarilor UE cu privire la necesitatea respectării principiilor stabilite a Acordului de asociere. Se simte că cooperarea bilaterală dintre UE și RM a înghețat în timpul celei de-a doua Alianțe pentru Integrare Europeană cu cel mai bun student și favorit al Bruxelles-ului, Iurie Leancă, în funcția de prim-ministru al Republicii Moldova. Și de atunci, nu s-au făcut încercări de a umpla cooperarea cu conținut nou. Atunci instrucțiunile primite de la Comisia Europeană se acceptau în mod peremptoriu pentru implementare, inclusiv în ceea ce privește revitalizarea interminabilă a alianțelor pentru integrarea europeană. În ciuda faptului că, într-un anumit stadiu, erau formate în întregime din antagoniști politici și erau uniți de o atitudine extrem de atentă la dorințele și recomandările de la Bruxelles. A trecut o jumătate de deceniu de la „epoca de aur”, dar Uniunea Europeană nu numai că nu a reușit să formuleze noi semnificații în relațiile cu societatea moldovenească fără clișele birocratice învechite și învățături morale umilitoare, dar pur și simplu s-a retras de la participarea la procesul politic care se desfășoară la Chișinău. Orice încercare a delegației UE sau a comisarilor europeni de a comenta situația politică este cu câteva zile sau chiar săptămâni în spatele situației reale. Activitatea ambasadorilor americani și români la Chișinău, precum și influența Moscovei prin confidentele sale din Partidul Socialiștilor, nu este în niciun fel echilibrată de acțiunile practice ale rezidenților UE. Scandalul privind dispariția fostului judecător ucrainean Nikolai Ceaus a căpătat un efect de bulgăre de zăpadă. Uniunea Europeană, care a investit anterior resurse uriașe pentru consolidarea cooperării ucrainene-moldovenești și este interesată să o întărească împotriva influenței Kremlinului și ca instrument de presiune asupra regiunii transnistrene rebele, nu face absolut nimic pentru a ajuta Chișinăul și Kievul să depășească scindarea diplomatică. Convocarea ambasadorului Ucrainei la Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene al Republicii Moldova este un caz fără precedent, la fel ca și plângerea publică din partea Republicii Moldova conform căreia președintele Maia Sandu în timp de o săptămână nu a putut să-l contacteze pe omologul său ucrainean. Consecințele acestui scandal ar putea submina speranțele UE, în primul rând în ceea ce privește blocarea comună de către Ucraina și Moldova a Transnistriei separatiste, programată pe timp de vară-toamnă. Un alt exemplu este destul de indicativ, mărturisind pierderea strategică a UE și inițiativă în problemele Moldovei. La începutul lunii aprilie, președintele parlamentului moldovean, Zinaida Greceanîi, a făcut apel la secretarul general al Consiliului Europei cu o cerere de mediere în soluționarea conflictului instituțional din Republica Moldova. Este vorba despre lupta dintre președintele Maia Sandu și majoritatea parlamentară în legătură cu dizolvarea actualei legislaturi și organizarea alegerilor anticipate. Doamna Greceanîi se plânge de refuzul președintelui de a desemna un candidat la funcția de prim-ministru din majoritatea parlamentară și de „încercările de a se abate de la obligațiile constituționale”. Președintele Parlamentului Republicii Moldova și-a întărit scrisoarea adresată secretarului general al Consiliului Europei printr-un apel către Curtea Constituțională cu propunerea de a trimite o cerere Comisiei de la Veneția pentru a obține un aviz „echidistant, înalt calificat pe probleme constituționale”. Se are în vedere respectarea de către președintele Republicii Moldova Maia Sandu condițiilor constituționale pentru dizolvarea corpului legislativ. De fapt, Zinaida Greceanîi a preferat să să organizeze comunicarea cu institutul, al cărui secretar general, în 2015, a numit Moldova stat capturat. Cu o instituție care are relații extrem de dificile și toxice cu deputații ruși, care au patronat în mare măsură cariera politică a președintelui parlamentului moldovean încă de pe vremea membrității în Partidului Comuniștilor. Se pare că acum nimeni nu se bazează pe medierea Uniunii Europene la Chișinău, deși mai înainte inițiativa de la Bruxelles construea în Moldova cele mai bizare coaliții și alianțe tactice. Și nu numai în putere, ci și împotriva puterii. Merită să ne amintim de greva de cort din 2016, când susținătorii lui Andrei Năstase, Maia Sandu, Igor Dodon și Renato Usatîi s-au pronunțat împotriva regimului lui Vladimir Plahotniuc. Unirea acestor politicieni în 2021, dacă ar fi posibilă, ar asigura reprezentarea în parlament la cel puțin 90%. Acum Uniunea Europeană e demobilizată de ieșirea Marii Britanii și este cufundată în problemele vaccinării și gestionării pandemiei. Influența crescândă a euroscepticilor în statele periferice (cum ar fi Estonia) și îmbătrânirea fizică a unor lideri politici proeminenți care sunt fermi susținători ai integrării (Angela Merkel) ridică întrebări cu privire la restructurarea internă a uniunii, păstrarea poziției de lider și asigurarea standardului adecvat de trai pentru populație. Necesită atenție și relațiile deteriorare cu China și Rusia. O cale lungă de restabilire a încrederii reciproce după perioada lui Donald Trump va trebui de trecut și cu Washingtonul. În acest sens, Moldova și Parteneriatul estic nu vor fi în prioritate. Trebuie de amintit că câteva săptămâni în urmă, emisarul UE a eșuat în procesul de reconciliere dintre autorități și opoziție din Georgia, recunoscând de fapt inadecvarea sa pentru soluționarea acestei sarcini. Sau cum Franța a fost singura din „Grupul OSCE Minsk” care a aflat despre războiul în Nagorno-Karabah practic din mass-media. Și s-a grăbit să recupereze timpul pierdut prin rezoluțiile consolatoare ale parlamentarilor cu privire la necesitatea recunoașterii independenței regiunii, care a trecut deja de facto pe jumătate sub controlul Azerbaidjanului și pe cealaltă jumătate - a forțelor de menținere a păcii rusești. În noiembrie 2019  președintele Emmanuel Macron a declarat că NATO era „moartă de creier”, ceea ce a provocat o discuție cu o voce ridicată în rândul membrilor Alianței. Odată cu venirea lui Joe Biden la președinția Statelor Unite, activitățile militare-politice și strategice ale NATO sunt în curs de revizuire, iar blocul nu mai arată o relicvă a Războiului Rece. Poate că ar trebui să vorbim despre „moartea inimii Uniunii Europene”, întrucât dominația sa morală în Europa de Est este complet pierdută. Oboseala și pasivitatea Bruxellesului mărturisesc creșterea proceselor entropice, care distrug în cele din urmă disciplina clasei politice a Moldovei. Dacă reformarea semnificațiilor nu se va petrece odată cu viitoarea înlocuire a delegatului UE la Chișinău, Moldova care până acum nu a reușit să se transforme într-un stat cu adevărat european, așa și va rămâne.
1