Perspectivele unionismului moldo-român prin prisma alegerilor parlamentare

Principala / Analize / Perspectivele unionismului moldo-român prin prisma alegerilor parlamentare
Sergei Ceban Unionismul rămâne un fenomen stabil și o parte integrantă a politicii moldovenești. Următoarele alegeri vor arăta în ce măsură factorul pro-român poate influența asupra cursului strategic al Moldovei Așadar, la Chișinău se finalizează ultimele pregătiri pre-electorale și formarea principalilor favoriți ai cursei electorale. În ultimele zile, toți ochii au fost îndreptați spre Igor Dodon și Vladimir Voronin, care, depășind o antipatie reciprocă, au decis totuși să creeze un bloc comun pentru a se implica într-o confruntare acută cu partidele politice pro-occidentale. Spre deosebire de socialiști și comuniști, flancul drept nu se poate lăuda cu o unitate în rândurile sale. Majoritatea alegătorilor vor vota, fără îndoială, pentru partidul loial Maiei Sandu. Restul forțelor politice sunt nevoite să caute soluții nestandardizate pentru supraviețuirea sa politică. Singurul lucru care, într-un fel sau altul, unește din ce în ce mai mult forțele pro-occidentale este tendința de a se apropiea de România. Tendința acesta are diferite forme retorice: de la cele mai prudente la cele extrem de unioniste. Încercările de a pragmatiza în continuare tendința unionistă și de a egaliza sinonim conceptele de „pro-român” și „pro-european”, urmând exemplul inițiativei recente a lui Adrian Candu „două state - un sistem”, vor continua probabil și în campaniea electorală curîndă. În ciuda aprecierilor experților că mulți ani unionismul moldo-român nu a crescut peste plafonul său de 10-15%, alți indicatori indică prezența unei rezerve electorale ascunse. Trebue să remarcăm mobilitatea a alegătorului moldovean în legătură cu cerințele lor social-economice, care în realitatea actuală sunt unul dintre elementele motivaționale. Acest fapt este clar indicat de rezultatele unui sondaj recent realizat de IMAS. Potrivit acestuia, aproximativ 49% dintre cetățenii țării cred că vor avea avantaje dacă Moldova se va alătura României. În primul rind ei au evidențiat creșterea pensiilor și a salariilor. Fără îndoială, se vede că sociologii au formulat întrebările respondenților cu un accent destul de clar. Cu toate acestea, se indică în mod concret că rezerva de încredere în statul moldovenesc, din păcate, slăbește de la an la an. Prin urmare, ipoteza care circulă de mult timp pe marginea discuțiilor politice că o încorporare bine gândită ideei apropierii cu România în programul electoral poate împinge orice partid pro-occidental spre topul de alegeri. Nu este secret că popularitatea ideilor de integrare cu țara vecină continuă să crească în Moldova, în special în ultimii ani. Prin urmare, este posibil ca alegerile parlamentare anticipate nu vor deveni doar o răzbunare a forțelor din dreapta, ci vor stabili și indicatorii de vârf ai unionismului cum la nivelul national atât și în rândul electoratului diasporei. O reducere empirică actualizată sub forma rezultatelor votului nu numai că va adăuga lemne în focul controversei dintre stataliști și unioniști, dar mult mai important va oferi politologilor și cercetătorilor ocazia de a analiza perspectivele statul moldovenesc. După cum se știe, principala problemă a lagărului unionist din Moldova este dezintegrarea totală a proiectelor de partid. Drept urmare, din 2019, aceast curent politic nu a avut o reprezentare parlamentară pronunțată, cu excepția câtorva deputați care au trecut pe listele fostului bloc ACUM. Cu toate acestea, trebuie de remarcat faptul că încercările de a uni principalele structuri unioniste într-un proiect majoritar se întreprindeau în mod activ în ultimii doi ani. Aici putem evidenția ideea creării unei platforme comune numite „Convenția română a Republicii Moldova”, precum și inițiativa foștilor liberali de a forma blocul „UNIRIA”. Acestea nu au reușit, inclusiv din motive personale ale liderilo Partidului Liberal ce subliniază  nevoia urgentă de noi lideri în segmentul unionist. După cum s-a spus de multe ori, se indică faptul că Româniea și-a stabilit scopul ambițios de a obține o prezență încrezătoare în viața politică statului vecin. Pe baza condițiilor actuale, se poate de presupus că România va încerca să consolideze tabăra unionistă și să meargă la alegerile parlamentare în două coloane principale: una de la București - AUR (Alianța pentru Unificarea Românilor), cealaltă din Chișinău - PUN (Partidul Unității Naționale). Ambele proiecte sunt asociate partidelor patronale din România și, în general, sunt formațiuni politice românești cu înregistrare locală. La momentul dat este complicat de a construi presupuneri cât de curând susținătorii mișcării unioniste din Moldova vor reuși să depășească criza internă și să treacă la un regim evolutiv. Probabil că unul dintre principalele motive care lămuresc situația în tabăra forțelor pro-române este atitudinea invariabil consumistă față de unionism ca o modalitate de a ajunge la Olimpul politic moldovenesc. Un al factor sunt relațiile dintre generația politicienilor unionisti primului val anilor 90 și noua generație tinerilor idealiști care au divizat segmentul unionist prin crearea micropartidelor. Între timp, unionismul continuă să rămână un fenomen stabil al politicii moldovenești iar viitoarele alegeri vor arăta în ce măsură factorul pro-român poate influența asupra cursului strategic al statului. Analizând perspectivele unionismului moldo-român, trebuie să înțelegem că principala obstacolă pe calea potențialei reunificări este setul actual de probleme, inclusiv și planul teritorial, incorporarea căruia nu se planifică de către București, NATO și UE.
1