Occidentul intenționează să controleze eliminarea arsenalului militar rus din Transnistria

Sregei Ceban

Noile autorități din Moldova încearcă să accelereze procesul de distrugere a muniției rusești pe teritoriul Transnistriei sub controlul direct al Occidentului

După vizita recentă la Chișinău a șefului de cabinet adjunct al președintelui rus Dmitry Kozak și încercările de a găsi puncte de referință pentru nivelarea relațiilor dintre Moldova și Rusia, se pot vedea semne că vizita delegației moldovenești la Moscova este în curs de desfășurare. Totodată președinta moldovenească a spus că nu a planificat încă o astfel de călătorie, deoarece, potrivit ei, necesită un nivel adecvat de pregătire. Într-un fel sau altul, dar pentru ca vizita aceasta să aibă loc și chiar cu rezultatul cel mai reușit, toate circumstanțele și condițiile necesare trebuie să se dezvolte într-un mod concret. Cel mai probabil, Kremlinul așteaptă de la Chișinău o retorică consecventă despre Rusia și rolul acesteia în procesele regionale, precum și dorința de a face anumite compromisuri care să țină seama de interesele Moscovei. Este evident că autoritățile moldovenești încearcă să se abțină de la o agravare accentuată a relațiilor cu Kremlinul, deși nu le este ușor să joace rolul unui „funambulist” care încearcă să echilibreze între interesele jucătorilor geopolitici. Luați, de exemplu, performanța Maiei Sandu pe platforma Crimeea. Pe de o parte, în prezența unui public internațional de rang înalt, președintele a făcut o evaluare extrem de dură a anexării ilegale a peninsulei. Pe de altă parte, ea nu a menționat deloc Rusia, nu a atins subiectul reglementării transnistrene și factorul trupelor rusești de pe malul stâng. Deși situația noastră se corelează destul de bine cu problema din Crimeea și problema Donbas și ar fi destul de potrivit să o menționăm. Potrivit experților, Chișinăul încearcă să iasă uscat din apă, imitând cu succes negocierile „dificile” cu Kiev privind amânarea introducerii de la 1 septembrie a interzicerii tuturor mașinilor cu plăci de înmatriculare transnistrene. Este clar că în cele din urmă au fost aplicate măsurile de blocare. Cu toate acestea, conducerea moldovenească trimite în mod activ mesaje la Moscova, solicitând ca Rusia să numere acest lucru, în general, o încercare virtuală de a rezolva următoarea criză a reglementării transnistrene și să rămână în retorica formală. Dmitry Kozak a vorbit despre inadmisibilitatea de a crea probleme populației transnistrene, comunicând cu presa moldovenească. După cum se vede, problemele s-au creat și acum a venit rândul părții ruse: dacă Chișinăul se preface că încearcă să rezolve această problemă, se preface oare Rusia că a crezut? Cu privire la una dintre problemele importante legate de aprovizionarea cu gaze și securitatea energetică a țării, șeful statului a luat o poziție oarecum detașată și a pus toată responsabilitatea pentru o posibilă creștere a prețurilor asupra companiei Moldovagaz, al cărei proprietar majoritar este corporația rusă PJSC Gazprom. În același timp, spre deosebire de toate celelalte capitale europene, conducerea moldovenească nu se pronunță în mod fundamental pe tema “Nord Stream 2”, care reprezintă o provocare energetică puternică și o amenințare pentru vecinii noștri ucraineni. În ciuda diversității problemelor urgente în relațiile moldo-ruse, factorul militar rămâne subiectul esențial, care asigură Moldovei un statut de destabilizare regională. Prin urmare, judecând după declarațiile vicepremierului reintegrarării, Chișinăul va atrage atenția Moscovei la acest moment în mod deschis. Vlad Kulminsky, în trecut srâns legat cu experții occidental, după cum se știe, este angajat în planificarea strategică și nu întâmplător ocupă acest post de stat, deoarece perspectivele viitoare Moldovei depind în mod direct de rezultatul soluționării problemei transnistrene și problemei prezenței militare ruse în regiune. Recent, la difuzarea unuia dintre canalele TV, Kulminsky a făcut o declarație remarcabilă că eliminarea munițiilor depozitate în satul Kolbasna ar trebui să aibă loc sub supravegherea internațională, referindu-se la conținutul întâlnirii dintre Sandu și Kozak. Potrivit vicepremierului, nu s-a anunțat nimic nou dar s-a propus să se pregătească cât mai curând posibil pentru a lucra la această sarcină dificilă, deoarece aceasta nu este „o problemă de geopolitică, ci exclusiv de securitate fizică. " În plus, vicepremierul și-a reiterat poziția că este necesar să se retragă trupele rusești de pe malul stâng al Nistrului, iar această problemă ar trebui rezolvată la nivel multilateral. La 11 august, la un briefing final, Dmitry Kozak a confirmat că autoritățile moldovene au solicitat asistență pentru soluționarea conflictului transnistrean și eliminarea muniției expirate depozitate în Transnistria. Iar reprezentantul rus a spus că Rusia este interesată de eliminarea lor. Cu toate acestea, există îndoieli că Moscova și-a schimbat brusc poziția de principiu și este de acord cu stabilirea controlului internațional. Apariția acestor semnale nu este întâmplătoare. Este caracteristic faptul că președintele a spus că problema este „foarte urgentă”, deoarece există „riscuri ecologice”. Probabil, acesta este legat cu tezele din comunitatea  experților occidentali, unde subiectul distrugerii stocurilor de arme din depozitele din Kolbasnoye este din nou inclus în „top”. Principalul risc pe care îl văd experții străini sînt încercările Moscovei de a crea condiții pentru consolidarea în continuarea influenței sale prin divizarea forțelor auxiliare din regiune și legitimarea OGRV, căreia i se poate încredința o nouă funcționalitate pentru implementarea procesului de eliminarea muniției. Occidentul semnalează prin intermediul reprezentanților săi din conducerea moldovenească despre inadmisibilitatea eliminării unilaterale a arsenalelor fără o implicare instituțională profundă la nivelul OSCE și, eventual, chiar al NATO, inclusiv contingentul militar internațional de „observație”. Întrebarea viitorului armelor în depozitele din Kolbasnaya a evocat o reacție zeloasă din partea Federației Ruse, care asigură control deplin, inclusiv securitatea și siguranța depozitelor, de mai bine de trei decenii. Cu toate acestea, presupunem că Chișinăul, primind instrucțiuni din exterior, începe să accelereze procesul, împingând Moscova la necesitatea redeschiderii problemei în condițiile dictate de „comunitatea mondială”. În 2019, o astfel de tactică nu a avut succes: Kremlinul, iritat de manevrele moldovenești, a amânat pur și simplu problema. Doi ani mai târziu, situația se repetă, dar în condiții regionale complet diferite. Deși comentariile de la Moscova pînă acum nu au urmat, se poate de presupus că și de această dată, va fi extrem de difici de a rezolva problema cu un șantaj banal.