Sergey CHEBAN Ultimele evenimentele indică faptul schimbărilor serioase în politicul Moldovei, care deschid calea spre depășirea crizei actuale pe baza consensului dintre președinte și cele mai mari fracțiuni parlamentare. Consultările cu fracțiunile parlamentare anunțate de președinție la 16 martie au devenit, într-o oarecare măsură, o întorsătură neașteptată a crizei politice din Moldova, care s-a dezvoltat destul de liniar în ultimele săptămâni, apropiindu-se lin de următoarea dată de referință - 23 martie. Evident, aceasta nu se potrivea forțelor parlamentare și, în primul rând, Partidului Socialist, care se află în avangarda rezistenței planului politic al Maiei Sandu. Cu toate acestea trebuie remarcat faptul că, pentru a depăși situația politică dificilă, PSRM a avut nevoe nu de „flexarea mușchilor”, ci de o flexibilitate maximă. Primele semne ale acestui lucru au apărut cu o zi înainte de consultările cu Sandu. Experții apropiați formației politice au început să pregătească audiența pentru faptul că diplomații occidentali au „răsucit deja mâinile” președintelui, convingându-l de necesitatea de a începe negocierile cu parlamentul și de a face un compromis dificil. Procedura de acceptare a fracțiunilor de către președinția conținea și anumite nuanțe, care au fost atrase în atenția observatorilor scrupuloși. De exemplu, divorțul temporar a aliaților forțați, partidele ȘOR și PSRM. ȘOR / Pentru Moldova au fost invitat la șeful statului au fost primii, iar socialiștii au revenit la încheerea consultărilor prezidențiale. Drept urmare, în momentul consultărilor PSRM cu Maia Sandu, candidata majorității parlamentare Mariana Durleșteanu a anunțat în mod neașteptat că se respinge de guvernare. În aceste condiții, președintele l-a numit ca candidat la postul de primministru pe Igor Grosu, unul dintre cei mai apropiați asociați ai săi. La prima vedere, ceea ce s-a întâmplat arăta o înfrângere tactică pentru Igor Dodon, care nu a calculat toate mișcările, în urma cărora unele forțe, și posibil parteneri de coaliție, au decis să lovească în spate. Această logică a inclus grăbirea șefului statului, care, amânând sesiunea de presă la o dată anterioară, s-a străduit cât mai curând să semneze decretul de numire a candidatului la funcția de prim-ministru. Astfel, ea părea să se răzbune pe liderul socialiștilor, care a adunat majoritatea parlamentară cu câteva ore înainte de votul de încredere în guvernul Nataliei Gavrilitsa. Cu toate acestea, o privire mai profundă a evenimentelor precum și sincronicitatea unor episoade, indică faptul că au avut loc schimbări mult mai serioase în politicul Moldovei. Probabil că au loc acorduri fundamentale care deschid calea pentru depășirea situației actuale de criză pe baza unui consens general între deținătorii majoritari de active politice moldovenești. În primul rând, trebuie remarcat faptul că reprezentanții PSRM și partidului PAS fideli președintelui au avut în ultima săptămână întâlniri destul de dese, care s-au încheiat cu izbucnrea „dorinței irezistibilă” a Maei Sandu de a organiza consultări cu fracțiunile parlamentare, contrar logicii din intențiile sale anterioare. Acest lucru se întâmplă în ciuda faptului că recent președintele a mers în mod deliberat la a treia decadă a lunii martie, planificând să profite de perioada de trei luni în care parlamentul nu a fost în stare să aprobe noul guvern. Participarea lui Igor Dodon la întâlnirea cu Maia Sandu nu pare mai puțin simbolică, ceea ce, evident, nu s-ar fi întâmplat fără consimțământul ei personal. Astfel, există suficiente motive pentru a presupune că în timpul ședinței formale a președintelui cu liderii PSRM au fost luate unele decizii fundamentale, inclusiv respingerea lui Durleșteanu. Aceste decizii iau dezlegat mâinile șefului statului și iau permis, fără a încălca cerințele procesului constituțional, irăși să numească un candidat loial pentru funcția de prim-ministru. Primele declarații ale lui Igor Dodon cu privire la perspectivele slabe pentru Igor Grosu de a primi necesarele 51 de voturi pot să indice faptul că partidele sunt încă în stare de acord interimar. Și protejatul lui Maia Sandu va putea conta pe sprijinul Partidului Socialist numai în caz dacă PSRM va păstra o anumită influență în sistemul organelor guvernamentale, iar personal Igor Dodon - poziții politice și garanții de imunitate. Dacă PSRM și PAS nu reușesc să ajungă la un numitor comun, atunci, se pare, socialiștii vor încerca să readucă situația în starea inițială reactivând un alt candidat din majoritatea parlamentară, urmată de un apel la Curtea Constituțională cu o cerere de a declara ilegal decretul prezidențial. După cum impun circumstanțele, până acum ambele părți continuă să pornească de la cererile lor reciproce supraestimate. Deși Igor Grosu are nominal 15 zile pentru a prezenta deputaților proiectul programului său, precum și componența personală a guvernului, situația critică din republică necesită responsabilitate maximă și claritate promptă - va avea oare Moldova un nou cabinet de miniștri sau țara va merge cu la alegeri anticipate. Presupunem că realizarea unui compromis atât de complex între cele două forțe politice opuse în condiții de neîncredere reciprocă extrem de mare a devenit posibilă numai datorită implicării externe serioase, în special diplomației americane. Aceasta a făcut recent o revendicare pentru primat în afacerile moldovenești, subliniind o viziune a unei posibile configurații de putere la Chișinău. Deși în ultimele zile activitatea altor diplomați nu a fost observată, este posibil că Partidul Socialist va încerca să prezinte posibila învestire a guvernului lui Igor Grosu ca un alt compromis geopolitic în Moldova. Desigur, numirea unui nou guvern condus de Igor Grosu nu este cea mai ideală opțiune pentru Maia Sandu în circumstanțele actuale, deoarece impune o responsabilitate colosală președintelui și PAS. Deputații, care pot obține un pic de răgaz, vor încerca cu siguranță să slăbească cât mai mult poziția șefului statului. Singurul lucru pe care Maia Sandu și guvernul loial se pot baza în astfel de condiții este sprijinul extern capabil să rectifice situația socio-economică și epidemiologică. Garanțiile probabil au fost deja primite, ceea ce a influențat revizuirea poziției a președintelui.